George Stanca: Suporter fără de ţară

Când am aflat că Uruguay are în picioare 20 de meciuri jucate pentru a se califica la CM m-am temut oarecum pentru Franţa.

Cu care simpatizez , nu fanatizez, dacă tot e să ţin cu cineva ca un suporter fără ţară, la finală, ce sunt. Asta e pregătire nu glumă pe uruguayeni, pe celeşti.

Mi-am amintit apoi, teama lui Puiu Iordănescu de primul meci din America, acela cu Columbia care avea o pregătire super, pe toate meridianele globului şi cu toate stilurile de echipe.

Columbia care a pierdut meciul cu noi. Primul. Numai că de data asta Franţa din Africa de Sud nu a mai fost ca România din Statele Unite.

Franţa, iubita mea Frănţică, m-a cam dezamăgit d'en tete, dîn capul locului cum zice ţăranu'. Nu e timpul pierdut, dar ceva se străvede la ea, o blazare, o nemişcare, aşa. Mă tem că Domenech ăsta căposu va fi devorat de presă. Sau, va contiunua să fie devorat că nu-l prea iubeşte nimeni.

Cum să-l ţii tu, pe Thierry Henry pe tuşă atât? Dar e bătrân, a fost la patru campionate, e boşorog; atunci de ce l-ai selecţionat? Dar, dom'le, dar uite că el a înviorat atacul pe final de meci că abia atunci a fost băgat. Poate că dacă juca mai mult... Apropo de atac unde Ribery n-a atins aşteptările.