250.000 de dolari a costat drumul spre moarte. Atât au plătit pasagerii submarinului pentru cursa fatală

Cel mai negru scenariu în cazul submersibilului dispărut în adâncurile Oceanului Atlantic a devenit realitate. Paza de Coastă a SUA a anunţat joi noapte că acesta a suferit o „implozie catastrofală” în adâncurile oceanului. Toate cele cinci persoane aflate la bord sunt considerate decedate.

Nimic nu anunţa tragedia care urma să se producă. Duminică, în jurul prânzului, submersibilul Titan, al firmei OceanGate, construit special pentru explorarea resturilor Titanicului, s-a lansat într-o nouă scufundare. La bord avea cinci persoane, patru dintre ele plătind suma de 250.000 de dolari pentru a căpăta un loc în ceea ce credeau că va fi aventura vieţii. Nu conta că stăteau toţi cu genunchii la gură, că nu exista decât o toaletă improvizată şi că pericolul pândea la tot pasul. La capătul celor 8 ore, cât era preconizat să dureze totul, ar fi putut să se laude tuturor că au coborât la 4.000 de metri adâncime şi să vadă ceea ce extrem de puţini oameni au văzut vreodată: epava Titanicului. Din păcate, destinul a vrut altfel şi a decis ca acel sfert de milion de dolari să însemne de fapt taxa pentru drumul către moarte. La aproape două ore de la lansarea la apă, Titan, o navă construită fără respectarea normelor de siguranţă, după cum tot atenţionat de-a lungul timpului specialiştii, a pierdut legătura cu nava mamă, iar de atunci s-a declanşat o cursă contracronometru pentru găsirea submersibilului în adâncurile oceanului. Tot ce se ştia era că joi, în jurul prânzului, se epuizau rezervele de aer. 

Joi, spre miezul nopţii în România, când se ştia că oricum nu mai există aer pentru cei cinci, reprezentanţii Garzii de Coastă a SUA, cea care a condus căutările, au susţinut o conferinţă de presă în care au anunţat întreaga lume că totul s-a încheiat cu cel mai negru scenariu: toţi cei cinci sunt consideraţi morţi, după ce submersibilul a suferit o implozie catastrofală la mai puţin de 500 de metri de prova epavei Titanicului! 

Toţi cei cinci pasageri au decedat pe loc

Concluziile specialiştilor se bazează pe resturile găsite pe fundul oceanului de roboţi special construiţi pentru acest lucru. Prince ele era şi cinci bucăţi majore din mini-submarin, fără de care acesta nu avea cum să mai existe. De altfel ipoteza imploziei fusese luată în calcul încă de la început, Marina SUA detectând, de pare, duminică, un semnal acustic similar cu cel provocat de o implozie în zona în care submersibilul Titan se scufunda în Atlanticul de Nord. Nu s-au dat foarte multe detalii deoarece reţeaua de senzori subacvatici e secretă.  

Implozia catastrofală se produce când presiunea exterioară nu mai este suportată de carcasa submersibilului. Iar „la acea adâncime, presiunea este de peste 350 de ori mai mare decât presiunea de pe Pământ, aşa că orice mică fisură ar putea provoca o implozie imediată, care ar distruge vasul”, după cum a declarat pentru BBC directorul executiv al Underwater Forensic Investigators, Tom Maddox, care a participat la o expediţie pe Titanic în 2005. 

Bun prieten cu doi dintre pasagerii decedaţi, cercetătorul David Mearns a afirmat la Sky News că pentru cei aflaţi în interior implozia a fost, paradoxal, cel mai bun dintre scenariile rele care se puteau petrece, pentru că nici nu şi-au dat seama când au murit. „Singura consolare este că moartea a fost pe loc, literalmente în milisecunde, iar bărbaţii nu ar fi ştiut ce se întâmplă”, a explicat el.

De la debutul operaţiunilor de căutare au tot apărut detalii referitoare la problemele de siguranţă ale submersibilului. În 2018, un fost director de operaţiuni maritime al companiei OceanGate, David Lochridge, a fost concediat după ce şi-a exprimat îndoielile serioase cu privire la siguranţa mini-navei. El susţinea că un hublou din partea frontală a dispozitivului a fost proiectat să reziste la presiuni echivalente adâncimii de 1.300 de metri, nu de 4.000 de metri.

Unul dintre cei cinci nici nu ar fi vrut să meargă

Cei cinci pasageri ai submersibilului erau fie cercetători, fie milionari. Alături de patronul OceanGate, americanul Stockton Rush, se aflau un bogat om de afaceri britanic, Hamish Harding (58 de ani) – fost scadandru şi soldat al marinei britanice -, magnatul pakistanez Shahzada Dawood (48), însoţit de fiul său Suleman (19) - ambii având şi naţionalitate britanică - precum şi francezul Paul-Henri Nargeolet (77 de ani). Acesta din urmă a era un cunoscut explorator şi era supranumit ”Mister Titanic”. Dintre aceştia, singurul care nu ar fi vrut să fie acolo era Suleman Dawood. Sora mai mare a afaceristului a declarat la NBC News că nepotul ei nu a vrut să meargă pe submersibil, dar a fost de acord să ia parte la expediţie pentru că era importantă pentru tatăl său, obsedat de Titanic. Suleman „nu era prea dispus să facă asta. Ba era chiar îngrozit de această experienţă, după cum i-a povestit cuiva din familie”, a susţinut ea.

James Cameron este revoltat

James Cameron, regizorul filmului „Titanic” şi avid explorator al solului subacvatic, a denunţat în mod deschis ”avertismentele ignorate” cu privire la siguranţa submersibilului turistic cu cinci persoane la bord, care a făcut implozie în apropierea epavei celebrului pachebot. Riscul unei implozii reprezintă întotdeauna o preocupare de “prim plan” atunci când se construieşte un astfel de dispozitiv, a precizat James Cameron. În 2012, regizorul canadian a devenit prima persoană care s-a scufundat singur în adâncurile oceanului la bordul unui dispozitiv subacvatic proiectat chiar de el. „E coşmarul cu care toţi trăim de când am intrat în acest domeniu”, a insistat el, la ABC News. Însă, aşa cum a spus, „multe persoane din comunitate au fost foarte îngrijorate de acest submersibil de la OceanGate. Un număr de jucători cheie din comunitatea inginerilor specializaţi în scufundări la mare adâncime chiar au scris scrisori companiei pentru a-i spune că ceea făcea este prea experimental pentru a transporta pasageri”, a mai spus el, conform Agerpres.