Cum le-a permis al Doilea Război Mondial femeilor să poarte pantaloni

Chiar și în 1939, ceea ce purtai spunea multe lucruri despre tine. Hainele defineau pătura socială din care făceai parte și erau o reflexie puternică a statutului tău. Femeile și bărbații bogați și cu funcții importante se schimbau de câteva ori pe zi și întotdeauna pentru cină.

A existat și o vreme în care hainele erau menite pentru a fi doar confortabile și versatile, astfel încât cel care le purta se putea duce de la oraș la sat, fără a fi nevoit să se schimbe. Deși era acceptat ca femeile să fie îmbrăcate „business” pe timpul zilei, imaginea lor trebuia să se schimbe radical seara. Ele trebuiau să emane mister, inteligență, romantism și noblețe.

Revista americană Vogue era convinsă că războiul nu va schimba atitudinea față modă, iar pe 20 septembrie 1939 a anunțat: „Ar fi o calamitate dacă războiul ne-ar transforma într-o națiune de fricoși și delăsători”.

Pantalonii au revoluționat moda feminină

Între timp, revista lunară Home and Country oferea sfaturi practice. Editorul a cerut un articol despre croșetat, care să apară în ediția de septembrie. În octombrie a publicat un articol despre croșetarea unei perechi de izmene, asortată cu o vestă.

Publicația Vogue a rămas optimistă. În noiembrie, același editor a publicat un articol intitulat „Moda în fața provocării războiului”, care începea așa: „Londra, pregătită în septembrie cu o talie de viespe și cu fragilitatea ei specifică, acum, cu genialitatea unei tumbe acrobatice, este pusă față în față cu un nou viitor. Există un șarm în robustețea și perspicacitatea hainelor de zi cu zi”.

Existau reguli pentru purtarea pantalonilor

Cu toate acestea, editorul Vogue le critica vehement pe femeile care nu se schimbau în rochii. Vogue nu le vedea bine pe femeile care nu se schimbau atunci când se duceau în cluburi, în restaurante sau cele care nu se îmbrăcau în ținute speciale pentru cină.

La început, femeile purtau pantaloni doar la muncă, pentru că aceștia nu erau considerați o piesă vestimentară la modă, chiar dacă de la începutul anilor `30, actrițele Marlene Dietrich și Katharine Hepburn erau văzute purtând pantaloni pe paginile revistelor de modă.

Pantalonii au devenit un etalon de stil la începutul celui de-Al Doilea Război Mondial. Pentru prima oară în revista Vogue au apărut femei îmbrăcate în pantaloni în anul 1939, iar editorul își încuraja cititoarele să se lase duse de val atunci când își asortau pantalonii: „Când oamenii vă acuză că îi imitați pe bărbați, nu-i băgați în seamă. Pantalonii noștri au o croială ireproșabil masculină, dar femeile i-au făcut să le aparțină doar lor, în funcție de culorile pe care le aleg și de accesoriile pe care le poartă”.

Existau reguli, însă: femeile peste 50 de ani nu aveau voie să poarte pantaloni, să cântărească mai puțin de 63 de kilograme și nu aveau voie să le poarte pe un teren de vânătoare, în caz contrar, din motive inexplicabile, era considerat foarte rușinos, conform site-ului fashion.telegraph.co.uk.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, o treime din populația Marii Britanii era obligată să poarte uniformă. Deși femeile nu erau în linia întâi, lucrau alături de bărbați în bazele militare sau în birouri. Folosită în reclame, nu doar datorită efortului depus în vreme de război, dar și pentru spoturi publicitare care promovau haine, femeia în uniformă a fost cea mai puternică imagine din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.