Gazul din atacul chimic din Siria, atât de letal încât și Hitler se temea să-l mai folosească

Atacul chimic din orașul sirian Khan Sheikhoun a conținut un gaz lipsit de miros, dar care i-a afectat chiar și pe cei care au intrat în contact cu cei morți din cauza lui. A fost sarin, un gaz letal conceput de naziști în perioada interbelică, de 28 de ori mai periculos decât cianura.

Potrivit comunicatului transmis de organizația non-guvernamentală Medicină Fără Frontiere, pacienții care au trebuit tratați aveau pupilele dilatate, spasme musculare, defecare involuntară, toate fiind simptome ale intoxicării cu o neurotoxină, cel mai probabil sarin, precizează Daily Mail. același lucru a fost confirmat și de Organizația Mondială a Sănătății (OMS).

Toate simptomele supraviețuitorilor au indicat faptul că atacul a fost comis cu același gaz creat în 1938 de cercetătorii germani, care testau insecticide. Chimistul care a condus acest proiect a crezut inițial că a eșuat pentru că gazul era mult prea letal pentru orice ființă vie pentru a fi utilizat în agricultură. A fost însă exact ceea ce aștepta Hitler pentru planul său diabolic, așa că a dorit ca proiectul să fie continuat în plan militar.

Agricultura mai putea aștepta, când aveai de  gând să cucerești toată Europa! De aceea, Hitler a fost mulțumit de rezultat, așa că a văzut în acest gaz letal arma perfectă și l-a denumit „sarin”, după numele celor care l-au descoperit: Gerhard Scharder, Otto Ambros, Gerhard Ritter și Hans-Jurgen von der Linde.

Efectele adverse apărute după ce ai fost expus la substanța otrăvitoare sunt instantanee, cauzând moartea într-un timp foarte scurt. Chiar și inhalarea unei cantități mici de sarin poate provoca salivare excesivă, vomă și dificultăți respiratorii. În mai puțin de un minut, după inhalare, sistemul nervos al victimei începe să fie afectat, perturbând funcția respiratorie. Plămânii încep să secrete un lichid pentru a respinge gazul, dar acest lucru face victima să aibă spume la gură sau să scuipe sânge.

Victima suferă în acel moment așa-numitul efect SLUDGE (salivare, lăcrimare, urinare, defecare, probleme gastrointestinale și vărsături). Treptat, majoritatea funcțiilor corpului cedează. La unele persoane, mai ales copii, decesul poate interveni în doar câteva minute. Ai șanse să supraviețuiești dacă inhalez foarte puțin gaz, însă te poți intoxica chiar și dacă atingi o persoană răpusă de sarin și poți rămâne cu leziuni pe creier permanente.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, peste 90.000 de soldați din tabăra aliaților și-au pierdut viața în urma atacurilor chimice. Cei care au supraviețuit, au putut să transmită posterității efectul devastator al gazului sarin, care pe front forma o adevărată „ceață galbenă”.

Gazul a fost atât de periculos, încât în anul 1940, statul nazist a finanțat construcția unor centre secrete de producție a gazului sarin, dar era atât de periculos, încât oamenii de știință erau nevoiți să poarte costume speciale de protecție (asemănătoare celor din centralele nucleare care nu îi expun la radiații).

Au fost produse zeci de tone de sarin, suficient cât să ucidă milioane de oameni, dar Hitler a renunțat să-l mai folosească pe front după ce consilierii săi militari l-au avertizat că și Aliații foloseau o substanță periculoasă, numită gaz de muștar. Totul s-ar fi transformat într-un război chimic ce ar fi contaminat orașele, câmpurile agricole. Chiar dacă ar fi câștigat, nu era o victorie dacă ar fi cucerit niște pământuri sterpe.

În ciuda interdicțiilor, SUA și URSS au continuat experimentele cu gaz sarin și în tmipul Războiului Rece. Ambele super-puteri aveau programe militare secrete care testau gazul. Din fericire, nu a fost niciodată folosit în vreo operațiune militară. Mai târziu, Saddam Hussein, dictatorul Irakului,se pare că a ordonat folosirea sarinului împotriva kurzilor în orașul Halabja, în 1998. Bombardamentele cu sarin au ucis 5.000 de oameni numai în momentul în care au fost aruncate bombele și alți 12.000 în zilele care au urmat.

Sarinul a mai fost folosit și de un grup terorist în Japonia, în 1995, în metroul din Tokio. Au murit 12 persoane și alte 5.000 au fost grav rănite. Fusese cel mai dramatic atac după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial.