Greșeala fatală a celor cinci italieni experți în scufundări, morți în Maldive. Ce s-a întâmplat în adâncul oceanului

Moartea celor cinci scafandri italieni în timpul unei explorări subacvatice în Maldive a provocat un val de șoc în comunitatea internațională de diving. Grupul, format din cercetători, un instructor experimentat și o mamă împreună cu fiica sa, a dispărut într-un sistem de peșteri aflat la aproximativ 50 de metri adâncime în atolul Vaavu. Toți erau considerați scafandri experimentați, însă tragedia a deschis o dispută amplă în lumea scufundărilor privind limitele dintre divingul recreațional și cel tehnic. Mai mulți specialiști susțin că italienii ar fi intrat în peșteri fără echipamentul adecvat pentru o astfel de misiune și ar fi ignorat regulile locale privind adâncimea maximă permisă.

Alți experți avertizează însă că o combinație de factori extrem de periculoși ar fi putut transforma scufundarea într-o capcană mortală. Printre ipotezele discutate se numără toxicitatea oxigenului, curenții puternici, vizibilitatea redusă și chiar panica produsă în interiorul peșterilor.

Ce este boala de decompresie?

Boala de decompresie apare atunci când gazul depresurizat, de obicei azotul, iese din țesuturi și blochează circulația prin formarea de bule. Acest lucru se poate întâmpla după o ascensiune rapidă din timpul unei scufundări la mare adâncime, potrivit Bibliotecii Naționale de Medicină din SUA, scrie The Independent.

Victimele au fost identificate drept Monica Montefalcone, profesor asociat de ecologie la Universitatea din Genova, fiica sa Giorgia Sommacal, biologul marin Federico Gualtieri, cercetătoarea Muriel Oddenino și instructorul de scufundări Gianluca Benedetti. Trupul acestuia din urmă a fost recuperat chiar în ziua dispariției, în apropierea intrării în peșteră.

Scufundările tehnice sunt considerate printre cele mai riscante forme de diving, deoarece se desfășoară la adâncimi mari și în medii complexe, cum sunt peșterile subacvatice.

Acestea implică echipamente speciale, planuri stricte de decompresie și proceduri riguroase, care trebuie respectate fără abatere. În astfel de condiții, chiar și o greșeală minoră, o defecțiune de echipament sau o reacție întârziată pot avea consecințe fatale.

Succesul unei astfel de intervenții depinde de pregătirea tehnică solidă, de disciplină și de un control psihic foarte bun, menținut constant în situații de stres extrem.

Ce s-a întâmplat în interior?

Nimeni nu știe cu exactitate ce s-a petrecut în interiorul peșterii, deoarece niciunul dintre cei cinci scafandri nu a supraviețuit. Grupul a intrat într-un sistem complex de galerii subacvatice aflat la circa 50 de metri adâncime, peste limita de 30 de metri acceptată pentru scufundările recreaționale.

Peștera este formată din trei camere mari unite prin pasaje înguste, tuneluri și formațiuni de corali, într-o zonă cunoscută pentru curenți puternici și vizibilitate foarte redusă. Condițiile meteo din ziua tragediei au fost dificile, fiind emis inclusiv un cod galben pentru ambarcațiuni și pescari.

Complexul se întinde până la aproximativ 60 m.

Scafandrii au transmis un apel de urgență în jurul orei 13:45, după care nu au mai revenit la suprafață.

Instructorul Maurizio Uras a avansat ipoteza toxicității oxigenului, cunoscută și sub numele de hiperoxie. Potrivit acestuia, un amestec incorect de gaze la mare adâncime poate deveni letal.

„Este un fenomen care poate apărea atunci când te scufunzi la adâncimi foarte mari”, a declarat el pentru agenția italiană Agi. „Dacă amestecul de oxigen este neadecvat, oxigenul poate deveni toxic la anumite adâncimi.

Condițiile meteo sunt și ele un factor important și trebuie să ținem cont că Oceanul Indian nu este Marea Mediterană, care este relativ calmă.”

Pneumologul Claudio Micheletto a declarat pentru presa italiană că „moartea provocată de hiperoxie este una dintre cele mai dramatice care pot apărea în timpul unei scufundări”.

Specialistul a explicat că simptomele includ amețeli, dezorientare și pierderea stării de conștiență, ceea ce face imposibilă revenirea la suprafață.

„Moartea provocată de toxicitatea oxigenului, sau hiperoxie, este una dintre cele mai dramatice morți care pot avea loc în timpul unei scufundări – un sfârșit îngrozitor”, a declarat el pentru Adnkronos.

În timpul scufundărilor, scafandrii respiră aer comprimat, format din 21% oxigen și 79% azot. Unii folosesc însă un amestec special de gaze numit nitrox, care conține mai mult oxigen și mai puțin azot decât aerul comprimat obișnuit.

„Când inhalezi o concentrație prea mare de oxigen, gazul devine toxic pentru organism”, a explicat el.

„În timpul scufundării apar amețeli, dureri, alterarea stării de conștiență și dezorientare, ceea ce face imposibilă revenirea la suprafață.”

La rândul său, Alfonso Bolognini, președintele Societății Italiene de Medicină Subacvatică și Hiperbară, a spus că panica ar fi putut agrava situația. Într-un spațiu îngust, la 50 de metri adâncime, orice problemă poate reduce instant vizibilitatea și poate duce la erori fatale.