Hitler: "Dacă le dau arme românilor, oricum nu știu să le folosească!"

În cele peste 5000 de discursuri fulminante, Adolf Hitler și-a fermecat audiența cu o voce antrenată îndelung pentru a capta atenția mulțimii. Vocea Fuhrerului a fost caracterizată de istorici ca fiind una copleșitoare și care transmitea putere și genera teamă și supunere.

În mod remarcabil, adevărata voce a liderului nazist nu era cunoscută în afara cercului format din acoliții lui Hitler. Dar, în 1942, un sunetist finlandez l-a înregistrat pe Hitler pe ascuns, în timp ce acesta discuta cu Carl Gustaf Emil Mannerheim, ministrul Apărării finlandeze.

Cum a fost Hitler înregistrat pe ascuns

Thor Damen este numele celui care l-a înregistrat pe ascuns, pe Hitler. Discuția privată purtată de Fuhrer cu Mannerheim a durat 11 minute. Pesemne că Damen a riscat extraordinar de mult ținând cont că Hitler nu a lăsat pe nimeni în preajma lui cu vreun aparat de îndregistrat. În acea zi, Mannerheim își serba ziua de naștere. Inițial, scopul său a fost să înregistreze discursurile oficiale în care i se ura "La Mulți Ani" oficialului finlandez. Totuși, atunci când discuția a devenit privată, Damen "a uitat" să oprească aparatul de înregistrat.

Ofițerii SS și-au dat seama că Damen îl înregistra pe Hitler abia după 11 minute de discuție, așa că i-au cerut lui Damen să oprească aparatul de înregistrat. Atmosfera se tensionase, dar lui Damen i s-a permis să țină ascunse înregistrările. Caseta i-a fost înmânată biroului de cenzură condus de Kustaa Vilkuna dar discuțiile au ajuns publice 15 ani mai târziu, cu mult după terminarea celui de-Al Doilea Război Mondial. De altfel, este singura înregistare cu Hitler vorbind colocvial, neoficial, și în care liderul nazist folosește un ton calm.

De ce Hitler avea nevoie de petrolul României

După invazia Uniunii Sovietice, în ciuda răsunătorului succes al campaniei inițiale, sovieticii au reușit să respingă asaltul naziștilor după un război de gherilă în suburbiile Moscovei și să oprească toată ofensiva Germaniei! Hitler avea nevoie foarte mare de aliații săi pentru a face față enormei mașinării militare sovietice.

Anul 1940 a fost o pată neagră în istoria României. Țara noastră a primit în luna iunie o notă informativă de la Moscova. Sovieticii emiteau pretenții asupra Basarabiei și a Bucovinei de Nord și își motivau cerințele pe seama faptului că România ar fi ocupat Basarabia timp de 22 de ani. În Consiliul de Coroană, ultimatumul a fost acceptat cu un singur vot împotrivă, cel al istoricului Nicolae Iorga.

Imediat au acționat și maghiarii, care au cerut anexarea Transilvaniei iar bulgarii voiau Cadrilaterul. Pentru că negocierile nu ajungeau la un consens, Ungaria a apelat la Hitler, care era un susținător al revizuirii Tratatului de la Trianon. Pe de altă parte, România avea resurse bogate în petrol și cereale iar Germania nazistă avea nevoie foarte mare de materii prime. Până la urmă, Germania și Italia au organizat un arbitraj iar România a pierdut atât Ardealul de Nord cât și sudul Dobrogei.

În țara noastră se instalase haosul. Afluxul refugiaților era copleșitor de mare, mișcarea legionară era din ce în ce mai violentă iar Carol al-II-lea era silit să abdice după ample proteste de stradă.

Armata noastră era un dezastru la fel de mare. După ce a preluat puterea, mareșalul Antonescu i-a promis lui Hitler că îi va pune la dispoziție un contingent numeros de trupe pentru a ataca Stalingradul, cu mențiunea că armata română este slab pregătită. Hitler i-a cerut lui Antonescu să-i spună care este cantitatea de armament de care armata română ar avea nevoie, dar solicitările noastre au fost aberante. Într-o discuțíe purtată într-o altă ocazie cu feldmareșalul Johann Gustav Keitel relatată într-o carte scrisă de autorii Henrik Eberle și Matthias Uhl, Hitler ar fi spus: "De armele alea am eu nevoie! Voi plăti pentru petrolul lor cu automobile, moticiclete, biciclete și, poate le voi da și cărucioare, dar nu le voi da arme! Oricum nu ar ști cum să folosească armele germane!"

Hitler se temea că dacă îi va da armament României, atunci țara noastră și-ar fi făcut rezerve și ar fi atacat Ungaria după terminarea războiului.

Revenind la vizita secretă pe care Hitler a efectuat-o în Finlanda, motivul ar fi fost acela de a-l felicita pe Mannerheim cu ocazia zilei sale de naștere. Pe de altă parte, Mannerheim nu dorea să-l primească pe Hitler în cartierul său general, pentru că totul ar fi semănat cu o vizită oficială, de stat. Astfel că, întâlnirea a avut loc în Imatra, în Sudul Finlandei. Hitler a fost întâmpinat pe Aerodromul Immola de președintele Ryti și de alți oficiali de rang înalt ai statului finlandez.

În timpul discuțiilor, Hitler i-a explicat lui Mannerheim eșecul Operațiunii Barbarossa, cauzele înfrângerilor armatei italiene din Nordul Africii, care este situația cu Iugoslavia și Albania precum și motivele pentru care se bazează atât de mult pe petrolul României.

În singura înregistrare în care Hitler vorbește amical despre situația la zi din cel de-Al Doilea Război Mondial, liderul nazist explică rolul important al României, în ciuda handicapului militar și organizatoric.

"Am avut o întâlnire cu Molotov, atunci, şi era foarte clar: Molotov a plecat de la întâlnire decis să înceapă războiul, iar eu m-am despărţit de el cu decizia să i-o iau înainte dacă e posibil. Căci pretenţiile sale aveau că obiectiv final foarte clar stăpânirea Europei. Pentru noi deja în toamnă lui 1940 s-a pus necontenit întrebarea dacă să provocăm o ruptură. Eu atunci am sfătuit mereu guvernul finlandez să negocieze şi să câştige timp şi să trateze lucrurile diversionist. Pentru că am avut întotdeauna o frică: că Rusia va ataca în mod surprinzător România în toamna târzie. Pentru a ajunge în posesia surselor de petrol. Iar noi nu am fi fost gata pregătiţi în toamnă târzie a lui 1940. Dacă atunci Rusia ar fi ocupat sursele de petrol româneşti, păi atunci Germania ar fi fost pierdută! Guvernul României ni s-a adresat abia mai târziu, iar ceea ce aveau ei (armată romană, n. r.) ar fi fost ceva ridicol. Ăia trebuiau doar să-şi asigure sursele de petrol. Dacă rusul ar fi ocupat România în toamna lui 1940 şi ar fi cucerit sursele de petrol, atunci le-am fi pierdut pe acestea în anul 1941. Noi avem marea producţie germană, însă ceea ce înghite numai aviaţia, ce înghit diviziile noastre de tancuri, sunt totuşi cantităţi monstruoase. Este un consum care depăşeşte toate imaginaţiile. Fără contribuţia a cel puţin 4 până la 5 milioane de tone de petrol românesc nu am putea duce războiul. De asta am fost foarte îngrijorat."