Imagini cu cele mai avansate fortificații din al Doilea Război Mondial
Zidul Atlanticului a fost un sistem de fortificații construit de-a lungul liniei de coastă din vestul Europei. Aceste fortificații au fost realizate de Germania nazistă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, mai exact în perioada 1942-1945.
Scopul Zidului Atlanticului era de apărare a teritoriilor continentale din vest cucerite de Hitler împotriva unei invazii din partea Aliaților. Zidul s-a vrut a fi o linie de fortificații sub forma unor obstacole complet impenetrabile de-a lungul plajei – buncăre, câmpuri minate, relatează WarHistoryOnline.com. Când Aliații au atacat Zidul Atlanticului în Normandia, au încercat să ia cu asalt punctul cel mai slab al acestuia, dar chiar și așa, misiunea a fost extrem de dificilă și s-a soldat cu multe victime.
Conform BBC.co.uk, fortificațiile se întindeau pe o distanță de 1.287 km, de la granița de nord-vest a Spaniei, până în Scandinavia. Totuși, Zidul Atlanticului a avut cele mai puternice structuri pe teritoriul Franței. Azi, se pot vedea sute de barăci și diverse construcții pentru arme care se întind pe tot țărmul de vest. Spre deosebire de alte state, Franța nu pare să implementeze vreo politică de restaurare a fortificațiilor, acestea ajungând ruine care zac îngropate în nisip și în uitare.
Se estimează că au fost folosite aproximativ 1,2 milioane de tone de oțel pentru construcția zidului, potrivit MilitaryHistoryNow.com. Această cantitate este mai mult decât suficientă pentru fabricarea a peste 20.000 de tancuri. Zidul cuprindea în jur de 15.000 de amplasamente de beton care trebuiau apărate de 300.000 de soldați germani. De asemenea, naziștii au folosit 17 milioane de metri cubi de beton la structurile de apărare – cam cât s-ar folosi pentru realizarea a 1.100 de stadioane americane. Fără îndoială, construcția fortificațiilor a fost și extrem de costisitoare – a costat în jur de 3,7 miliarde de mărci germane, care înseamnă aproximativ 206 miliarde de dolari, raportat la cursul valutar actual. Au lucrat mai bine de 260.000 de muncitori la construirea Zidului Atlanticului, dar numai 10% dintre aceștia au fost de origine germană.
Feld-mareșalul Erwin Rommel, supranumit „Vulpea Deșertului”, a inspectat pentru prima dată fortificațiile în anul 1943. Acesta nu a fost prea mulțumit de o asemenea investiție și în ciuda aparențelor, considera că zidul nu era chiar complet de netrecut. Evenimentele care au urmat au dovedit că „Vulpea Deșertului” nu se înșela. Pe 6 iunie 1944, Aliații, însumând trupe militare americane, britanice, franceze și canadiene, au străpuns linia de fortificații din zona Normandiei în doar câteva ore.
Următoarele imagini datează din timpul celui de-al Doilea Război Mondial și aveau rol propagandistic în Germania nazistă pentru a dovedi națiunii că forța germană era de neînvins. Scopul ideologiei de partid era de a menține moralul ridicat germanilor, chiar dacă spre finalul războiului au suferit numeroase înfrângeri. Din acest motiv Germania s-a predat atât de greu, iar capitala acesteia, Berlinul, aproape că a fost distrusă din temelii.