Imagini spectaculoase din templele sexului din India
India, considerată acum una dintre cele mai conservatoare ţări din lume, este locul în care a apărut primul tratat sexual din istorie, renumitul Kamasutra. Cu toate că acum trăim vremuri mai libere, expunerea publică a artei erotice este mult mai şocantă azi decât atunci când a fost creată.
În prezent, oficialii din conducerea Indiei se luptă să combată homosexualitatea şi comunitatea LGBT (Lesbi, Gay, Bisexuali, Transexuali, n.r.). În anul 2013, Curtea Supremă a Indiei a declarat homosexualitatea o crimă. Recent, în luna august a acestui an, guvernul indian a interzis peste 800 de site-uri considerate pornografice, însă legea nu a rezistat mai mult de câteva zile. Lucurile nu au stat întotdeauna aşa, pentru că în secolul al 13-lea, sexualitatea era privită dintr-o perspectivă mult mai libertină, potrivit bbc.com.
Sculpturi erotice în vechile temple ale Indiei
Pe atunci, sexul era o materie inclusă în sistemul de educaţie, iar primul tratat sexual, Kamasutra, a fost scris tot în India, între secolele al IV-lea înainte de Hristos şi al II-lea după Hristos. Mai mult, amintirile acestor timpuri au rămas întipărite în arhitectura locului. Pereţii de la baza Templului Soarelui din Konark sunt sculpaţi cu motive erotice. Nuditatea este des întâlnită în picturile și sculpturile fecioarelor cerești din peșterile monahale Ajanta și Ellora, aflate în labirintul sacru săpat în piatră dură din Maharasthra.
Totuși, cel mai bine păstrate și cele mai grafice exemple de astfel de artă erotică se găsesc în orașul Khajuraho, în Madhya Pradesh. Templele sculptate cu eleganță au fost declarate Patrimoniu Mondial UNESCO încă din anul 1986. Acestea au fost construite de membrii dinastiei Chandela, între anii 950 și 1050, însă numai 22 dintre cele 85 de temple originale au rezistat de-a lungul timpului.
Jurnalista Charukesi Ramadurai a realizat un reportaj direct de la fața locului. Imaginile profund sexuale au impresionat-o cu adevărat, lucru care a determinat-o să scrie despre ele. „Când am intrat în locul cu o suprafață de șase kilometri pătrați, piatra de nisip strălucea într-o lumină aurie. Localnicele cărau flori proaspete și bețișoare de tămâie pentru rugăciuni, în timp ce vizitatorii străbăteau coridoarele din exterior, uitându-se la sculpturile numeroase și complicate care acopereau fiecare centimetru al pereților. Erau imagini cu zei și zeițe, luptători și muzicieni, animale și păsări. Putea fi o scenă dintr-un oricare alt templu din India”, își începe jurnalista de la BBC relatarea.
Scene sexuale, amestecate cu cele religioase
Totuși, ceea ce i-a atras atenția a fost natura sexuală a unora dintre sculpturile cu care erau decorate zidurile. „La o privire mai atentă, multe dintre aceste sculpturi erau de o natură erotică intensă, cu bărbați, femei și animale ca protagoniști. Erau reprezentări de sex în trei și orgii, homosexualitate și zoofilie. Deși știam la ce să mă aștept, tot am fost uimită de fecioare corpolente și bărbați virili care își contorsionau trupurile în poziții sexuale imposibile, chiar lângă sculpturi cu ființe divine zâmbind fericite. Deși câteva pietre erau ciobite și câteva membre rupte, sculturile erau incredibil de curate, având în vedete faptul că templele au peste 1.000 de ani vechime”, a mai povestit Ramadurai, fascinată.
Despre sculpturile neobișnuit de erotice există multe teorii, însă jurnalista povestește despre una dintre ele în special. „Există diverste teorii despre existența acestor motive erotice atât de grafice. Una dintre cele mai exotice presupune că pentru că regii dinastiei Chandela urmau principiile Tantrice, care dictau echilibrul dintre forțele masculine și feminine, aceștia își promovau credința în templele pe care le creau”, mai povestește ea în reportaj.
Totuși, Ramadurai nu ignoră nici celelalte teorii, care susțin că activitatea sexuală în temple era un semn bun: „Alte teorii au legătură cu rolul templelor în sine în acele timpuri: erau considerate locuri de învățare, cât și de venerare – în special a artelor frumoase, inclusiv arta actului de a face dragoste. În plus, unii cred că reprezentarea activităților sexuale în temple era de bun augur pentru că erau reprezentate astfel noi începuturi și o nouă viață”, continuă jurnalista.
Mai mult, aceasta punctează faptul că sexul era o parte importantă a religiei: „Pe lângă acestea, Hinduismul, prin tradiție, consideră sexul ca fiind o parte esențială a vieții, lucru care ar putea fi motivul pentru care sculpturile (cele sexuale, n.r.) sunt ocazional intercalate printre altele care infățișează activități diverse, precum rugăciunea și războiul. Faptul că sunt așezate la vedere și nu ascunse într-un colț obscur pare a sugera faptul că cei care le-au creat au vrut să fie văzute de toată lumea”, a mai scris ea.
Templele de la din Khajuraho, păstrate prin izolare
Mai mult, Ramadurai nu a putut să nu observe faptul că locul în care au fost construit templele nu este deloc unul sacru: „În mod bizar, nu există nici un motiv pentru care aceste temple decorate au fost construite la Khajuraho, având în vedere faptul că nu există nici o evidență clară că aici ar fi fost vreodată un regat. Supraviețuirea acestor motive grafice poate fi atribuită cu izolarea lor pentru sute de ani în pădurea odată deasă a regiunii, abia descoperită de căpitanul englez TS Burt în anul 1838. De fapt, Burt însuși a trebuit să fie convis de însoțitorii lui indieni pentru a realiza călătoria; el nu credea că va găsi ceva interesant în acel loc. Aceste temple fermecate au reușit să scape și de mânia poliției morale a Indiei, care în ultimii ani a interzis sau distrus o serie de artefacte culturale, de la cărțile lui Salman Rushdie, la picturile lui MF Hussain”, relatează ea, cu stupoare.
Iar ceea ce a uimit-o mai mult pe jurnalistă este faptul că turiștii au avut un comportament complet normal la vederea acestor imagini de o sexualitate intensă: „Dar ce mi s-a părut chiar mai interesant decât sculpturile explicite și istoria din spatele lor a fost faptul că familii întregi absorbeau în liniște discursul ghidului în timp ce acesta analiza sculpturile mai picante de pe pereții mai înalți ai magnificului templu Kandariya Mahadeva. Nu au ridicat din sprâncene, nu și-au aruncat priviri rușinate și nici un chicot nu a scăpat printre buzele tinere. Poate că arta este de necontestat atunci când este acoperită sub un context religios – dar am plecat cu siguranța că Khajuraho are printre zidurile sale o lecție importantă de toleranță pentru India”, și-a încheiat jurnalista observațiile din călătorie.