Omenirea celebrează 200 de ani de la nașterea colindului „Stille Nacht!”

2 decembrie 2016 13:38 Internațional

Ultima actualizare: 7 martie 2022 15:11

„Stille Nacht! Heilige Nacht! – Noapte sfântă”, unul dintre cele mai cunoscute și mai cântate colinde din întreaga lume, fără de care Crăciunul însuși parcă și-ar pierde din magie, împlinește 200 de ani de când a fost compus.

Versurile au fost scrise de un preot austriac, pe numele său Joseph Mohr, iar notele au venit din partea unui organist, tot austriac, Franz Xaver Gruber. Mohr avea doar 24 de ani în 1816 când a compus textul colindului, sub forma unei poezii, devenit azi mai mult decât un hit.

În fapt, Mohr era un preot militar trimis să slujească la Mariapfarr im Lungau, o localitate din apropeirea mult mai cunoscutul Salzburg. El urma să fie implicat, fără voia sa, într-un mediu politic complex pe care Europa îl cunoaștea la începutul secolului al XVIII-lea, la scurtă vreme după războaiele napoleoniene, când Europa centrală își rearanja granițele.

Vor mai trece însă doi ani până când versurile vor fi însoțite de muzica lor pereche, în Noaptea de Crăciun a anului 1818.

Colindul a fost cântat în premieră în Noaptea de Crăciun a anului 1818

Destinul a vrut ca cei doi, Mohr și Gruber, să se întâlnească cu puțin timp înainte de sărbătoarea de Crăciun a anului 1818 la Oberndorf, în Biserica „Sf. Nicolae”. Și au decis că pentru slujba din Noaptea de ajun trebuie să facă ceva deosebit. Mohr avea déjà versurile, iar Gruber muzica, căci notele îi jucau în minte de ceva vreme. Urma să fie o piesă pentru voce și chitară, în care preotul Mohr asigura partea ce revine tenorului, acompaniind la chitară, iar Gruber acoperea partea basului. Cel dintâi auditoriu a fost compus în majoritate din marinari și constructori de nave pescărești, care au primit piesa cu mult entuziasm.

Iar piesa a prins foarte repede, cum puțin și-ar fi imaginat cei doi. În 1819, la doar un an, face furori la Tirol, datorită unui constructor de orgi. Trei ani mai târziu intră în portofoliul Catedralei de la Salzburg. Iar de aici cucerește întreg spațiul german al Europei.

În 1839 trece Atlanticul și ajunge la New York, unde va fi adoptată sub varianta sa engleză, „Silent Night”. Îi vor mai trebui două decenii până va cuceri noile teritorii. Până și italienii, cu impunătoarea lor școală muzicală, o vor adopta, e drept, mult mai târziu, în perioada dintre cele două războaie mondiale, când va face epocă sub titulatura de „Astro del Ciel”. Frații lor latini, spaniolii, îi intuiseră potențialul mult mai devreme, în 1871, fiind tradusă drept „Noche de paz”, pacea fiind unul dintre aspectale puternic subliniate de cei doi autori, ca răspuns al ororilor pe care le cunoscuseră.

„Stille Nacht” face parte din patrimoniul cultural imaterial al omenirii

Azi, la marcarea jubileului său de 200 de ani, întreaga Austrie e în sărbătoare. Însuși papa Francisc a fost invitat la Salzburg sămbătă, 24 decembrie 2016, pentru a marca nașterea colindului, deși e greu de greu că pontiful roman va găsi timp în programul său să onoreze invitația. Landul austriac se mândrește așadar nu doar cu Mozart, unul dintre cei mai străluciți compozitori de muzică simfonică ai tuturor timpurilor, dar și cu un colind fără egal.

Fiindcă azi „Stille Nacht” a fost tradus și cântat în mai mult de 300 de limbi și dialecte din lume și în fiecare an este intonat de cel puțin două miliarde și jumătate de oameni. De aceea, nu trebuie să ne mire că piesa a fost inclusă în 2012 de către UNESCO în lista patrimoniului cultural imaterial al umanității.

”Stille Nacht”, o dedicație mereu la modă