Paradoxul regiunilor din state democratice care caută libertate

Țările și națiunile pe care le adăpostesc nu sunt întotdeauna atât de omogene pe cât par. În câteva regiuni ale globului există grupuri de oameni care se diferențiază cultural și politic de grupul majoritar care deține practic controlul economic și/sau politic, iar în unele cazuri, care impune cultura dominantă. Cele mai recente astfel de cazuri se regăsesc în Catalonia, care dorește o separare de Spania și Scoția, care pledează pentru obținerea independenței față de Regatul Unit.

Specialiștii BBC au realizat astfel un studiu prin care s-au consultat părerile rezidenților despre cum ar afecta viața cetățenilor o eventuală secesiune.

Catalonia

Catalonia este deja o regiune autonomă, iar în septembrie 2013, locuitorii acestei regiuni și-au ales un lider pro-secesionist. Planul de la vremea aceea era ca, în 18 luni, să se intensifice acțiunile pentru procesul de separare de Spania. Părerile cu privire la acest eventual eveniment sunt destul de împărțite. Pe de o parte, se consideră că puterea de decizie aparține, în definitiv, oamenilor care doresc separarea și trebuie să li se respecte doleanțele. Pe de altă parte, se ridică semne de întrebare cu privire la posibilitatea integrării Cataloniei, ca stat distinct, în Uniunea Europeană. Acest lucru poate avea consecințe serioase asupra locurilor de muncă. Numeroase afaceri deja au fost mutate din Barcelona din cauza situației incerte. Localnicii sunt de asemenea destul de xenofobi, străinii integrându-se greu printre catalanii intoleranți.

Scoția

În septembrie 2014, a fost organizat un referendum în care scoțienii au fost întrebați dacă ar trebui ca Scoția să fie o țară independentă. 45% dintre aceștia au votat afirmativ, în timp ce 55% au considerat că e mai bine ca Scoția să rămână parte din Regatul Unit. Totuși, chiar și cei care s-au opus referendumului din motive economice manifestă un puternic simț al independenței statale din cauza diferențelor culturale față de englezi.

Groenlanda (Danemarca)

Situația acestei regiuni se aseamănă cu cea a Scoției, dar este o stat autonom aflat sub Regatul Danez. Groenlanda a fost locuită încă din Preistorie, dar, în jurul anului 960 d.Hr. aici s-au așezat norvegieni și islandezi, iar din 1814 a devenit colonie daneză. În 2008, Groenlanda a obținut o mai largă autonomie în ceea ce privește controlul sistemului judiciar, asupra resurselor de subsol, aviație și politici. Danemarca deține în continuare controlul politicii externe și apărării, fără a mai aminti de dependența economică a  Groenlandei față de Danemarca. 

Quebec

La referendumul din 1995, Quebecul a fost la un pas de secesiune de Canada, dar voturile negative au numărat un procent de 50,58%. Totuși, Quebecul rămâne o regiune independentă puternică atât din punct de vedere cultural, cât și politic (originile franceze se resimt mai mult aici decât în restul Canadei). Astfel, s-a creat un teren propice pentru artă și alte activități culturale. În Quebec, se găsesc cam de zece ori mai mulți artiști decât în orice altă regiune a Canadei.

Taiwan

Problema suveranității față de China s-a pus încă o dată în ianuarie, după ce Partidul Democrat Progresist a câștigat alegerile prezidențiale taiwaneze. Un număr tot mai ridicat de rezidenți taiwanezi se consideră din punct de vedere etnic ca aparținând de Taiwan, și nu de China. De câte ori au ocazia, aceștia nu ezită să își arate atașamentul față de puterea americană și față de faptul că ambele state împărtășesc idealul libertății și al democrației.