Povești impresionante ale supraviețuitorilor din Paris

De pe patul de spital sunt spuse poveștile celor care au scăpat din iadul dezlănțuit în Franța, în noaptea de 13 noiembrie. Atentatele teroriste din Paris au curmat viața a 130 de oameni, alți 413 fiind răniți. Unul dintre supraviețuitori, Djamel Cheboub, a căzut pradă gloanțelor în cafeneaua pariziană La Belle Équipe și nu știe dacă va mai putea să se întoarcă acasă pe picioarele lui.

Bărbatul a fost împușcat de trei ori în noaptea fatidică de 13 noiembrie. Piciorul stâng i-a fost rănit grav, iar mâna aproape că i-a explodat în bătaia gloanțelor teroriștilor.

„Într-un singur minut toată viața mi s-a schimbat. Nici măcar nu știu dacă voi mai putea merge vreodată”, a povestit Djamel Cheboub pentru publicația americană The New York Times. 

Deși a rămas imobilizat pe patul de spital, bărbatul rămâne optimist și este foarte recunoscător că a reușit să supraviețuiască. Teroriștii au lovit șase locații din Paris, pe 13 noiembrie. Bilanțul morților, în jur de 130, este unul dintre cele mai grave din istoria Franței, de după cel de-al Doilea Război Mondial. Alte 413 persoane au fost rănite, unele dintre ele suferind răni extrem de grave. În jur de 100 de răniți se află încă pe paturile de spital din Franța, iar unii dintre ei se zbat între viață și moarte. Numărul uriaș de pacienți care au luat cu asalt spitalele pariziene au fost copleșitoare pentru medicii francezi. Aceștia au lucrat zi și noapte de când s-a produs tragedia.

„Totul părea o scenă reală de război. Atacurile au fost gândite în așa fel încât să producă vătămări corporale ireversibile”, a declarat doctorul Philippe Juvin, șeful departamentului de Urgență al Spitalului European Georges Pompidu, pentru publicația citată.

Armele folosite de către teroriști în acea noapte sunt cele care au fost utilizate de soldați pe câmpurile de luptă, în timpul marilor războaie ale lumii. Două tipuri de gloanțe ale armelor Kalashnikov au fost găsite la locul tragediei. Unul de impact, iar atul care explodează odată intrat în corpul victimelor, producând răni foarte grave.

După tragedia de la Paris, doctorii au făcut 300 de operații pentru a scoate gloanțele din organele interne, picioarele, mânile, capul și creierul victimelor. Totodată, medicii au făcut intervenții chirurgicale pentru a îndepărta rămășițele din corpul răniților, bucăți de materiale dure provenite din centurile explozive ale teroriștilor kamikaze  

„Supraviețuitorii au murit sufletește”

Laura Croix (31 de ani) este o artistă care se afla în Sala Bataclan atunci când când au atacat teroriștii. Femeia a suferit șapte operații chirurgicale pentru a-i fi îndepărtate șase gloanțe din abdomen și din piept. Laura a reușit să iasă din coma indusă și a zâmbit pentru prima dată după producerea tragediei. Mama ei este optimistă și vrea să își ia copilul cât mai repede acasă, însă mai are de așteptat. Este însă norocoasă, există părinți care nu și-au mai văzut copiii ieșind din spitale, după ce au căzut pradă unui război care nu era al lor. Deși mulți pacienți au fost externați și s-au întors acasă, alții au rămas sub supravegherea atentă a doctorilor, în secțiile de terapie intensivă.

Cu toate acestea, medicii vorbesc despre răni mult mai adânci decât cele fizice. Supraviețuitorii sunt nevoiți să-și ducă viața cu traumele cauzate în urma momentelor teribile prin care au trecut. Mulți dintre ei și-au pierdut familia și prietenii în atentatele de la Paris și au rămasc cu ceea ce numes psihologii „vina supraviețuitorului”.

Răniții, familiile lor și medicii care i-au tratat primesc ajutor psihologic pentru a putea trece peste trauma emoțională suferită. Potrivit doctorului Fadi Zebouni, șeful departamentului de psihologie al Spitalului Pitié Salpêtrière, mulți dintre supraviețuitori vor avea nevoie de ani buni pentru a se reface complet din punct de vedere emoțional.

„Acești oameni sunt traumatizați. Rudele lor sunt moarte, grav rănite sau sunt în comă. Chiar și oamenii care au reușit să scape cu viață din Sala Bataclan se simt ca și cum au murit sufletește, a spus psihologul Zebouni”, pentru The New York Times.