Prințul Harry și Meghan Markle, la expoziția dedicată centenarului Nelson Mandela

Prințul Harry și Meghan Markle au inaugurat expoziția dedicată centenarului Nelson Mandela marți, 17 iulie, la Londra. Cei doi au respectat protocolul regal și nu s-a ținut de mână, însă și-au aruncat tot timpul priviri drăgăstoase.

Prințul Harry și Meghan Markle și-au petrecut dimineața de marți învățând despre moștenirea lăsată de Nelson Mandela. Liderul sud-african, câștigător al Premiului Nobel pentru Pace, care a murit în 2013, la vârsta de 95 de ani, este celebrat la Londra printr-o expoziție care marchează împlinirea a 100 de ani de la nașterea sa.

La inaugurarea expoziției dedicate centenarului Nelson Mandela, Meghan a purtat o rochie-trench fără mâneci, de la brandul canadian NONIE. Harry și Meghan au fost întâmpinați de Zamaswazi Dlamini-Mandela, nepoata lui Nelson Mandela.

Prințul Harry și Meghan Markle au urmărit întreaga istorie a primul președinte sud-african de culoare, de la anii tinereții, în care a luptat pentru pace, trecând prin perioada în care a fost încarcerat și încheind cu rolul jucat de acest lider charismatic în mișcarea anti-apartheid, regimul violent și opresiv din Africa de Sud.

Expoziția este organizată de Apartheid Museum din Africa de Sud, Anti-Apartheid Movement Archives din marea Britanie și Southbank Centre.

Cine a fost Nelson Mandela - biografie

Rolihlahla Mandela pe numele real, Nelson Mandela s-a născut pe 18 iulie 1918, la Mvezo, Provincia Oos-Kaap, Africa de Sud. Mai târziu a devenit cunoscut pe numele său tribal, Madiba. Străbunicul lui pe linie paternă, Ngubengcuka, era conducătorul poporului Thembu în teritoriile Transkeian din provincia Eastern Cape a Africii de Sud.

A început educaţia la Clarkebury Boarding Institute din Engcobo, o instituţie organizată după modelul vestic, cea mai mare şcoală pentru negri din Thembuland. A fost primul din familia sa care a mers la şcoală. În prima zi în care a frecventat cursurile, învăţătoarea sa i-a dat numele Nelson, fiindcă tradiţia acelor vremuri spunea că fiecare elev trebuie să poarte un nume englezesc.

Mandela a urmat apoi cursurile Universităţii Fort Hare şi ale Universităţii din Witwatersrand, unde a studiat dreptul. Au fost anii în care caracterul său rebel avea să iasă la iveală: a fost exmatriculat de la Universitatea Fort Hare din cauza un conflict cu privire la alegerea reprezentanţilor studenţilor, iar înainte de exmatriculare, a fugit din familie, la vârsta de 22 de ani, pentru a scăpa de o căsătorie aranjată.

După absolvire, a trăit la Johannesburg, unde a practicat avocatura şi s-a implicat în politica anti-colonialistă, îl cunoaşte pe Walter Sisulu – cel care avea să devină un activist de seamă al politicii anti-apartheid şi care avea să-i devină mentor şi prieten apropiat -, iar ulterior, cu sprijinul acestuia, devine membru al Congresului Naţional African şi unul dintre întemeietorii African National Congress Youth League, organizaţia de tineret a partidului.

Mandela a fost arestat de mai multe ori pentru incitare la revoltă, iar prima dată a fost judecat între 1956 şi 1961 pentru trădare, însă nu a fost condamnat.

Deşi adept al iniţiativelor paşnice, Mandela devine cofondator al Umkhonto we Sizwe, facţiunea armată a Congresului Naţional African, care este responsabilă pentru un număr de atacuri cu bombă împotriva guvernului.

Mandela a dus această luptă şi dincolo de graniţele ţării sale, în 1962 participând la Conferința Pan-africană pentru Promovarea Drepturilor Omului, unde a fost primit cu deosebită simpatie, inclusiv de către reprezentanții ONU. Doar că, la întoarcerea în țară, a fost arestat sub acuzația de părăsire ilegală a țării și îndemn la revoltă. La 12 iunie 1964, a fost condamnat la închisoare pe viaţă, la vârsta de 45 de ani. „Deţinutul 46664” s-a aflat timp de 27 de ani în închisoare, 18 ani fiind încarcerat în închisoarea Robben Island, la 12 kilometri de Cape Town, acolo unde revoluţionarul avântat s-a transformat într-un înţelept dornic de reconciliere şi într-un viitor om de stat cumpătat.

În anul 1991, la prima Conferință a Congresului Național African organizată pe teritoriul Africii de Sud, Nelson Mandela a fost ales președinte.

În 1993, Mandela a primit Premiul Nobel pentru pace, împreună cu Frederik Willem de Klerk, care la acea vreme era, încă, preşedintele Africii de Sud. În motivaţia acordării acestei disticţii se arăta că a fost acordată “pentru efortul lor de a încheia în mod paşnic regimul apartheid şi pentru curajul de a pune Africa de Sud pe temelii democratice”.