Refugiaţii din zonele de război sfidează moartea albă pentru o viaţă mai bună. Povestea unui tânăr afgan care vrea să ajungă în Franţa

Pandemia de COVID-19 a blocat graniţele din Europa şi mii de emigranţi au rămas blocaţi în ”ţara nimănui” în plină iarnă. Cei mai îndrăzneţi şi-au continuat drumul către Franţa, Anglia sau Germania şi îşi riscă viaţa înfruntând urgia naturii în Alpi. Iată povestea lui Amir Hotak, de 23 de ani, din Afganistan!

Fug de război, însă pier răpuşi de furtunile de pe mare, de iarna grea sau de boli! Acesta e destinul tragic al mii de emigranţi din Siria, Afganistan, Etiopia sau Eritrea, care au plecat din casele lor în 2018 şi nici acum nu au ajuns la destinaţie. 

În 2020, când s-au închis graniţele europene din cauza pandemiei, mulţi dintre ei au rămas în ”ţara nimănui” lăsaţi să moară de foame. Afganul Amir Hotak, de 23 de ani, a ajuns în Alpii dintre Italia şi Franţa şi vrea să ajungă în Hexagon. Înfruntă temperaturi de -20 de grade Celsius, riscă să fie înghiţit de viu de avalanşe, dar nu vrea să se întoarcă. 

”Am ajuns prea departe pentru a mă da bătut. Mă ascund ziua de Jandarmerie şi noaptea încep să înaintez prin munţi. Am plecat din Afganistan în Iran, din Iran m-am dus în Turcia, din Turcia am trecut  în Grecia, din Grecia, am ajuns în Albania, din Albania, am mers în Muntenegru, din Muntenegru, în Bosnia, din Bosnia am traversat în Croaţia, din Croaţia am fugit în Slovenia. Când a venit iarna am trecut în Italia şi acum vreau să ajung în Franţa”, a explicat tânărul pentru AP. 

Crucea Roşie italiană monitorizează partea italiană a Alpilor în zona oraşului Claviere, încă din anul 2017. Înainte de pandemie, aici ajungeau emigranţi africani veniţi de pe mare. Însă în ultimele luni în această regiune au început să apară emigranţi de toate naţionalităţile, care au povestit că se află pe teritoriul european de mai bine de un an sau doi. 

”Începând de acum trei luni, încă din 2020, am observat că s-a schimbat profilul emigranţilor care ajung aici. Au apărut multe familii cu copii, care ne povestesc că au venit prin Balcani. Mulţi dintre ei sunt din Afganistan, Iran sau Irak”, a povestit Michele Belmondo, voluntar la Crucea Roşie. Voluntarul italian a ţinut să precizeze: ”în zona noastră se întâmplă des accidente pe timpul iernii. Au loc avalanşe uriaşe. Însă cel mai mare pericol îl reprezintă frigul. Dacă te prinde noaptea în munţi şi nu eşti echipat cu mănuşi şi haine care să te izoleze termic, la -20 de grade Celsius, este imposibil să supravieţuieşti”.

Doar în Claviere, începând din 2017, au fost interceptaţi de Crucea Roşie peste 5.000 de emigranţi. În ultimele cinci luni, jandarmii şi poliţia italiană au reţinut 1.500 de emigranţi. Le-au oferit adăpost, pături, echipament, medicamente şi hrană. Însă după ce se întremau, mulţi dintre ei dispăreau din taberele de sinistraţi şi luau calea muntelui. Localnicii se gândesc cu groază că la primăvară traseele montane vor fi pline de cadavrele celor care au murit, visând la o viaţă mai bună.