Regelui Charles i se cere restiturirea diamantul Koh-i-Noor, considerat un simbol al jafurilor. Istoria sângeroasă a bijuteriei

Diamantul Koh-i-Noor, inclus în prezent în colecția Bijuteriilor Coroanei Britanice, este considerat una dintre cele mai valoroase și cunoscute pietre prețioase din lume. Giuvaierul are o valoare estimată la peste un miliard de dolari și este expus foarte rar publicului. Acesta este păstrat la Turnul Londrei, sub pază strictă, într-un seif blindat, alături de alte bijuterii importante ale familiei regale britanice, precum coroana Tudor și coroana Sfântului Eduard.

Aflat într-o vizită de câteva zile în SUA, Regele Charles s-a confruntat cu o solicitare privind piatra prețioasă. Primarul New York-ului, Zohran Mamdani, i-a cerut regelui Charles al III-lea ca Marea Britanie să returneze Indiei diamantul Koh-i-Noor, considerat un simbol al jafurilor din perioada colonială britanică.

Primarul New York-ului îi cere Regelui Charles diamantul Koh-i-Noor

Înaintea întâlnirii programate la Memorialul dedicat atacurilor din 11 septembrie, Zohran Mamdani a declarat că ar folosi ocazia pentru a-i transmite direct regelui o solicitare clară: returnarea diamantului Koh-i-Noor Indiei. Edilul, cunoscut pentru pozițiile sale privind justiția istorică, a subliniat că restituirea ar reprezenta un gest de recunoaștere a abuzurilor din perioada colonială.

Nu există confirmări că subiectul a fost abordat în mod direct în timpul întrevederii, scrie AFP, totuși, simpla formulare publică a cererii a fost suficientă pentru a reaprinde o dezbatere sensibilă.

Mamdani, politician cu origini indiene, a pledat în repetate rânduri pentru asumarea trecutului colonial și pentru returnarea artefactelor obținute în mod controversat.

Istoria diamantului Koh-i-Noor

Cu o greutate de peste 100 de carate, diamantul Koh-i-Noor provine din subcontinentul indian și a ajuns în posesia britanicilor în 1849, după înfrângerea regatului Punjab în războiul anglo-sikh.

Diamantul Koh-i-Noor, al cărui nume se traduce prin „Muntele Luminii”, este prezentat publicului doar în ocazii excepționale. Dincolo de valoarea sa estetică deosebită, piatra este înconjurată de o istorie violentă, care a alimentat de-a lungul timpului numeroase legende despre un presupus blestem asociat acesteia.

Nu se cunoaște identitatea primului proprietar, dar se știe că diamantul Koh-i-Noor a făcut parte din Tronul Păunului, un tron bătut cu pietre prețioase și folosit de împărații moguli din India.

Parcursul diamantului 

După cucerirea Delhiului, diamantul Koh-i-Noor a intrat în posesia unui conducător persan care a fost atât de impresionat de strălucirea lui, încât a ordonat scoaterea pietrei de pe tron și integrarea ei în veșmintele sale, alături de alte comori.

În deceniile următoare, diamantul a fost transmis de la un stăpân la altul, traversând India și ajungând chiar în zona Afganistanului de astăzi. În 1813, a revenit în India, unde a intrat în posesia maharajahului Ranjit Singh și a devenit un simbol al puterii regale.

După moartea acestuia, instabilitatea politică a slăbit controlul asupra pietrei, iar britanicii au profitat de situație.

În 1849, diamantul Koh-i-Noor a fost preluat de britanici de la un copil de doar 7 ani, maharajahul Duleep Singh, care a fost obligat, în urma unui tratat impus după un conflict militar, să cedeze atât tronul, cât și celebra piatră prețioasă, scrie Britannica.

Dus la Londra, Koh-i-Noor a fost oferit reginei Victoria. Într-o demonstrație de putere, regina a decis să expună diamantul la Marea Expoziție din 1851, ca să poată fi admirat în toată splendoarea de către supușii săi.

Regele Charles nu a folosit diamantul la încoronare  

De-a lungul timpului, mai multe state, inclusiv India, Pakistan, Iran și Afganistan, au revendicat diamantul.

În India, apelurile pentru restituirea sa au fost reluate intens după moartea reginei Elisabeta a II-a. Pentru a evita controversele, Koh-i-Noor nu a fost inclus în ceremonia de încoronare a al Regelui Charles al III-lea.

Considerat de critici drept un simbol al jafurilor coloniale, diamantul rămâne un subiect sensibil în relațiile dintre fostele puteri imperiale și statele care au fost sub dominația acestora.