Românca se bate în cușcă pentru 200 €

Diana Belbiţă, din Strehaia, Mehedinţi, a început să se bată la nivel profesionist cu şapte ani în urmă. Deşi luptele în cuşcă sunt foarte dure, tânăra spune că momentul în care intră în ring e cel mai frumos.

„Prinţesa războinică“ îi mai spun apropiaţii Dianei Belbiţă, de 19 ani, din Strehaia, judeţul Mehedinţi. Diana este campioană europeană la unifight (n.r. - competiţie marţială, un sistem sportiv care îmbină tehnici militare şi stiluri de luptă tradiţionale) şi multiplă campioană naţională la budokai. La 18 ani, chiar la Drobeta Turnu-Severin, oraşul unde se antrenează, a debutat în luptele în cuşcă. Aştepta cu nerăbdare vârsta majoratului, care să-i permită participarea la astfel de lupte şi chiar de la prima confruntare şi-a dovedit talentul. Şi-a învins adversara într-un minut şi 22 de secunde. 

În noiembrie anul trecut, în Finlanda, acolo unde Diana a întâlnit-o pe Eeva Siiskonen (33 de ani), a simţit pentru prima oară adevăratul sens al luptei profesioniste. „Meciul din Finlanda a fost cel mai greu din viaţa mea. Am văzut ce înseamnă bătaia pe bune, să ieşi tumefiată la propriu din meci, nu doar puţin zgâriată, cum ieşeam de obicei. Am crezut că nu mai pot să mă ridic“, povesteşte Diana, pentru adevarul.ro.

De altfel, luptele care se ţin în cuşti, în care sunt doar cei doi adversari, se dau, uneori, pe viaţă şi pe moarte, fiindcă sunt permise aproape orice fel de lovituri. „În MMA sunt permise loviturile de pumni, picioare, genunchi. Acum, s-au introdus şi loviturile de cot, dar şi lupta la sol. Singurele care nu sunt permise sunt loviturile de genunchi la cap, atunci când adversarul este jos, loviturile de tibie, la fel, când adversarul este jos, nici lovituri la ceafă, la nivelul coloanei vertebrale sau la rinichi. În plus, nu avem voie să băgăm degetele în nici un orificiu, gen nas sau ochi. În rest, cam toate loviturile sunt permise“, explică luptătoarea.

Totuşi Diana spune că, la fiecare competiţie, de-abia aşteaptă să intre în cuşcă. „Din fericire, nu am tracul acela de început. Sunt pregătită încă din prima secundă. Cel mai frumos moment este atunci când intru şi toată lumea îmi scandează numele. Acest lucru înseamnă pentru mine la fel de mult ca victoria. Mi se ridică părul pe mine auzindu-mi numele şi scandările, după care începe meciul“, mărturiseşte Diana.