Irina Margareta Nistor: România joacă în "Corabia nebunilor"

1 septembrie 2010 18:10   Actualitate
Ultima actualizare:

Criticul de film a stat de vorbă cu jurnaliştii „Adevărul“ despre viaţă şi despre pasiunile sale: cinematografia şi plimbările cu avionul. Irina Margareta Nistor este o femeie norocoasă. A avut o viaţă plină de experienţe şi majoritatea au avut legătură cu filmul.

"Adevărul": Sunteţi pasionată de pilotaj...

Irina Margareta Nistor: Cel mai tare pe lumea asta îmi place să zbor. Am încercat aproape toate variantele. Cu balonul, cu elicopterul, cu avionul pe curse cât mai lungi.

CITIŢI ÎNTREG INTERVIUL AICI

Când şi cum aţi descoperit filmele?

De foarte devreme. Mergeam la Sala Palatului cu toată familia cel puţin o dată pe săptămână. Îmi amintesc şi acum că mergam la Sectorul A, rândul 9, scaunele 1,2,3,4,5.

Câteva exemple de filme care vă plac?

Toată seria „Poirot" cu David Suchet. Este exact perioada care îmi place, inclusiv din punct de vedere al arhitecturii. Îmi place că bărbaţii sunt foarte stilaţi şi foarte bine-crescuţi. Chiar şi o crimă are alt farmec, faţă de una imundă aşa cum sunt cele din filmele actuale.

În ce film credeţi că joacă ţara noastră acum?

Cred că în „Corabia nebunilor".

Aţi avut o căsnicie scurtă. De ce?

La un moment dat, văzând foarte multe filme, este foarte greu să discerni între realitate şi imagine. Şi ai impresia că lucrurile se pot schimba, că totul va fi foarte bine.

Lucrurile nu se schimbă şi am renunţat pentru că am înţeles că nu puteam funcţiona. Cred că de fapt am fost construită să fiu celibatară.

Cred că trebuie extrem de multă răbdare şi, foarte obiectiv vorbind, nu cred că aş fi avut. Din punctul meu de vedere, o iubire nefinalizată cu o căsnicie funcţionează mult mai bine.

Dar recunosc că mi-am dorit să fiu mireasă şi am avut parte de o nuntă spectaculoasă.

Spuneaţi că nu prea dormiţi noaptea.

Nu simt nevoia să dorm foarte mult. Somnul mi se pare la limita inutilului. Ştiu că nu e bine şi că în mod normal ar trebui să dorm măcar şase ore pe noapte, dar cred că de obicei sunt cam patru.

Mai ales când se întâmplă să fie o urgenţă, ceea ce mă paşte în curând, pentru că trebuie să termin de tradus un roman. Este bine că în general că nu bat eu la maşină, ci am două fete cărora la dictez.

Mai multe