Jucaţi pentru Sandu Neagu!

Oficialii Spitalului Univesitar: "SANDU NEAGU A MURIT LA 13.05"

Soţia lui Sandu Neagu: "IERI ERA DESTUL DE BINE"

Stadionul Giuleşti, unde Alexandru Neagu a cunoscut cele mai fericite momente ale vieţii a fost, paradoxal, şi locul care l-a impins pe fostul mare atacant spre ultimul drum.

Nenorocirea s-a produs, miercuri seară, la unul dintre antrenamentele conduse de Ioan Andone înaintea derby-ului cu Steaua.

Îndrăgostit de Rapid la fel ca în prima zi şi la 61 de ani, Sandu Neagu a participat la şedinţă. La un moment dat, s-a intins după o pasă, i-a alunecat piciorul drept pe iarba udă, iar osul a trosnit sub privirile celor din jur.

„Fălcosul" a oprit imediat antrenamentul şi l-a luat pe fostul fotbalist de legendă al vişiniilor în braţe şi l-a dus la ambulanţă.

Verdictul medicilor? Fractura de fermur la piciorul drept. Reporterii „Adevărul" şi „Click!" l-au vizitat pe Neagu la spital.

Înainte de a intra la sala de operaţie, acesta glumea pe un ton amar: „Mi-am rupt piciorul acum, la bătrâneţe. Cât am fost jucător, am avut doar o ruptură şi mici probleme pe la gambe".

Totuşi, şi pe patul spitalului, Sandu Neagu suferea mai mult pentru Rapid, decât pentru necazul său personal: „Mor de ciudă că nu mai pot să merg acum la derby-ul cu Steaua!".

Şi totuşi, coşmarul cel mai lung avea să urmeze pentru Neagu sâmbătă dimineaţa. Şi totul a plecat de la o ciroză.

O boală care l-a „vânat" de mulţi ani. La ora 07.05, acesta a suferit un stop cardiorespiratoriu, a fost mutat imediat la secţia de terapia intensivă şi legat la aparate, tragedia n-a mai putut fi evitată. Neagu a părăsit Rapidul, tribunele, prietenii, familia pentru totdeauna.

Era 13.05. „Doctorii mi-au zis că a fost un stop cardiorespirator din cauza lichidului de la ciroză. Au încercat să-l resusciteze o oră, dar degeabă", a povestit soţia lui Sandu Neagu.

"Dumnezeu să-l ierte! Nu ştiu câţi fotbalişti ca el a avut Rapid şi nu ştiu câţi se pot mândri că au fost printre cei mai buni la un Campionat Mondial. Sperăm să fim şi mai determinaţi cu Steaua!", a spus antrenorul Nae Manea.

Cine a fost Sandu Neagu

 Data naşterii: 19.07.1948 (Bucureşti)

 A jucat numai la Rapid între 1966 şi 1978. A făcut parte din echipa care a cucerit primul titlu din istoria clubului în sezonul 1966 -1967, dar şi din cea care a retrogradat în Divizia B în 1974. În Giuleşti, a câştigat şi două cupe ale României.

A adunat 254 de jocuri şi 93 de goluri în prima divizie.

A bifat 15 selecţii şi 4 goluri la echipa naţională.

 În 1970, a jucat la Campionatul Mondial din Mexic, unde România s-a aflat în grupa a 3-a, alături de Brazilia, Cehoslovacia şi Anglia.

A fost poreclit Eroul de la Guadalajara după ce a contribuit decisiv la victoria României în faţa celor de la Cehoslovacia la CM 1970, scor 2-1. Adversarii au deschis scorul, însă Neagu a egalat şi apoi a obţinut penalty-ul din care Florea Dumitrache a stabilit rezultatul final.

O viaţă în negru

Sandu Neagu se lupta cu o ciroză de mulţi ani. I-a plăcut «viaţa» fostului rapidist, iar din acest motiv greutăţile l-au ademenit mereu.

A rămas fără casă după un prim divorţ, iar ani buni a locuit în Giuleşti, la propriu: sub tribuna stadionului, într-o cămăruţă.

Acolo, Neagu şi-a trăit ani buni bătrâneţea, alături de actuala soţie, Cristina şi cei doi copii, Ingrid şi Roberto.

George Copos l-a obligat însă să părăsească Giuleştiul, alegând totuşi să-i plătească o camera la Hotelul Muntenia din Piteşti.

A făcut-o însă doar un timp. Cu ajutorul unui om de afaceri, Neagu a reuşit în cele din urmă să-şi cumpere o casă.

Ultimele declaraţii pentru Click!

Reporterii „Adevărul" şi „Click!" l-au vizitat, joi, la spital pe Sandu Neagu şi au vorbit cu el despre derby-ul de azi.

Săpunaru mi-a promis că va fi victorie duminică. Şi eu spun că batem Steaua cu 2-0. Marchează Lazăr şi Săpunaru.

Andone va reuşi la Rapid, sunt singur că va face treabă importantă la noi.

Pe vremea mea era fair-play. Jucătorii aveau caracter, suporterii la fel. Rapidiştii şi steliştii erau prieteni, se îmbrăţişau înainte de meciuri, ăştia se înjură, se bat.

Astea de acum nu mai sunt derby-uri. Derby-uri erau pe vremea mea. Acum ce se mai joacă? Nimic. Când trăgeam eu la poartă, steliştii făceau otită.