Mărturiile românilor din Chile: „Am trăit coşmarul cutremurului“
Diana Florea este medic neurolog la Spitalul Municipal din Santiago de Chile. Împreună cu soţul ei, a plecat în statul muntos de pe coasta vestică a Americii de Sud în 1995, pentru că o soră de-a bunicii sale locuia acolo din anii '50.
Mai întâi s-au dus într-o vizită de recunoaştere, apoi au decis că viaţa lor e acolo, lângă Pacific. Diana are doi băieţi, iar cel mai mare este vicecampion naţional la înot.
Pentru familia Florea, cutremurele au devenit banale, la scurtă vreme după ce a descins la Santiago de Chile. Seismul de săptămâna trecută nu-l va uita, însă, niciodată.
Citeşte şi:
Diana Florea: Auzeam cum cădeau lucruri din bibliotecă, îl auzem pe Adrian spunând: „Doamne, cât este de puternic!", o auzeam pe bona noastră, Marta, care întreba întruna: „Ce se întâmplă?" Încercam să spun în gând o rugăciune, când, în ciuda oricărei aşteptări, cutremurul a început şi mai tare. Simţeam podeaua ondulându-se sub picioare.
Nişte smucituri teribile, într-o singură direcţie. În clipa aceea, scurtă şi puternică, am crezut că totul se va face praf. Că suntem în faţa sfârşitului. Ce m-a copleşit a fost disperarea că nu îmi pot proteja copiii.
Citeşte interviul integral pe adevarul.ro
Mihaela Kaitar (42 de ani) administreză un Internet Café în Viña del Mar, un oraş de pe coasta Pacificului. A plecat din România la un an de la Revoluţie, nemaiavând încredere că în ţară se poate schimba ceva.
Mai citeşte şi:
Imagini incredibile din Chile în momentul producerii cutremurului - VIDEO
Dezastru în Chile: Valuri ucigaşe care distrug oraşe - VIDEO
„Am alergat desculţă"
În noaptea în care cutremurul a lovit Santiago de Chile, Mihaela, Cesar şi fetiţa erau în paturi, în casa lor din lemn, construită aproape de plajă.
Deşi se aflau la distanţă considerabilă de epicentru, au trăit, pe viu, tensiunea şi zguduiturile. "Se auzea un zgomot teribil, ca şi cum o sută de trenuri ar fi ieşit din pământ. Mi-am luat fetiţa în braţe şi am zbierat cât am putut de tare: „Cutremuuuur!". Am alergat, desculţă, doar în tricou, spre uşă, să ies în curte. N-am apucat să ajung însă prea departe, fiindcă pământul se mişca foarte puternic. M-am oprit lângă capota maşinii şi m-am întins pe burtă, cu fetiţa sub mine. Mă uitam la cer şi parcă vedeam artificii - toate transformatoarele de curent explodau, cablurile de curent se rupeau, cerul era luminat", povesteşte Mihaela. După cutremur a urmat un tsunami: „Din fericire, aici valurile nu ne-au izbit atât de puternic. Ce-i drept, au murit 30 de oameni. Problema e în sudul statului, unde a ieşit oceanul din matcă atât de mult încât a omorât 826 de oameni, iar cel puţin 1.000 sunt daţi dispăruţi."