101 ani de la moartea eroinei de la Jiu. Cum arăta Ecaterina Teodoroiu

„Eroina de la Jiu”, cum a fost numită Ecaterina Teodoroiu, și-a dat viața la doar 23 de ani, pe frontul Primului Război Mondial, iar, astăzi, 22 august, se împlinesc 101 ani de la moartea sa. A avut parte de funeralii naționale și a fost plânsă de un popor întreg pentru faptele ei de vitejie. Cum arăta Ecaterina Teodoroiu, cum a ajuns ea pe front și ce fapte au făcut-o remarcată până la celebritate citiți în continuare.

Ecaterina Teodoroiu este un simbol al vitejiei și patriotismului și nu există român care să nu fi auzit de ea măcar o dată. S-a născut la 14 ianuarie 1894, în comuna Vădeni (Gorj), în familia agricultorilor Elena şi Vasile Toderoiu. Tânăra Cătălina a avut cinci fraţi (Nicolae, Eftimie, Andrei, Ion, Vasile) şi două surori (Elisabeta şi Sabina).

Numele de familie al „eroinei de la Jiu”, potrivit certificatului de naştere, era Toderoiu, iar numele ei întreg era Cătălina Vasile Toderoiu. Schimbarea numelui şi  prenumelui Ecaterinei Teodoroiu a intervenit, se pare, în timpul şcolii, tânăra din Vădeni fiind prezentă în documentele militare şi cu numele vechi, şi cu numele consacrat, şi cu alte forme intermediare.

Ecaterina Teodoroiu, chemată la București de Regina Maria

Ecaterina Teodoroiu a început şcoala primară în satul natal şi a terminat-o la Târgu Jiu, unde învăţătoarea a înscris-o în catalog cu numele de Ecaterina Teodoroiu. Etapa finală a studiilor sale a constituit-o perioada de şapte ani în care a frecventat cursurile liceale la Bucureşti, până în vara anului 1916. În 1909, Ecaterina se afla deja în Capitală, unde a urmat iniţial cursurile unui gimnaziu-pension de lângă Cişmigiu, dorind să devină învăţătoare. Ulterior, şi-a continuat studiile la o şcoală de infirmiere, scrie „Historia”.

În condiţiile declanşării Primului Război Mondial, Ecaterina Teodoroiu s-a înrolat într-una dintre primele unităţi de cercetaşe din Bucureşti, cohorta „Păstorul Bucur”, condusă de Arethia Piteşteanu. În vara anului 1914, a revenit la Târgu Jiu, activând în cadrul cohortei de cercetaşi „Domnul Tudor”.

Din iunie până în august 1916, la decretarea mobilizării, Ecaterina Teodoroiu s-a aflat din nou la Târgu Jiu, ajutând la îngrijirea răniţilor în cadrul aceleiaşi cohorte „Domnul Tudor”.

Date fiind dăruirea şi angajamentul său, la începutul lunii octombrie 1916, Ecaterina Teodoroiu a fost chemată la Bucureşti de către Regina Maria. Despre întâlnirile Ecaterinei cu membrii Familiei Regale pe parcursul Primului Război Mondial dau seama mai multe documente, între care şi o scrisoare atribuită Ecaterinei. În documentul cu pricina, Ecaterina Teodoroiu îşi motivează hotărârea de a lua parte la lupte: fraţii i-ar fi murit pe front, iar ea voia să-i răzbune. Potrivit scrisorii, tânăra se afla însă într-un impas, aşa că solicita sprijin comandantului Diviziei 2 Infanterie.

Ultimele cuvinte ale Ecaterinei Teodoroiu

În data de 4 august 1917, Ecaterina Teodoroiu a plecat pe front cu regimentul pe care îl comanda, iar, în 21 august, a intrat în focul luptelor înverşunate de pe platoul Muncelului.

O zi mai târziu, aflată în fruntea plutonului pe care îl comanda, ca sublocotenent, Ecaterina Teodoroiu a fost împuşcată de două ori în piept, nu înainte de a rosti cuvintele: „Înainte, băieţi, sunteţi cu mine!”.

A doua zi a fost citată pe Ordinul de zi de către Comandantul Regimentului 43/59 Infanterie Lupeni: „Eroina de la Jiu şi-a dat jertfa supremă, lipsită de orice trufie, de orice deşartă ambiţie, numai din dragoste de-a apăra pământul ţărei noastre, cotropită de duşmani. Ecaterina Teodoroiu a fost la înălţimea celor mai viteji apărători ai ţărei sale, pe cari i-a întrecut prin puterea, cu care îşi înfrângea slăbiciunea femeiască, ştiind să dovedească vigoarea bărbăţiei de trup şi suflet şi calităţile întregi ale unui ostaş, îndrăzneţ, neobosit şi plin de entuziasmul de-a se face folositor cu orice preţ”, sunt câteva dintre cuvintele citite a doua zi de către comandanţii eroinei.

Ecaterina Teodoroiu, prima femeie locotenent

Ecaterina Teodoriu a fost prima femeie sublocotenent din armata română, iar pentru curajul ei, a fost decorată cu Virtutea Militară de Război şi înaintată la gradul de sublocotenent.

Ecaterina Teodoroiu a fost înmormântată în satul Poieni, comuna Fitioneşti, judeţul Vrancea, iar, după patru ani, autorităţile au decis realizarea unui monument în cinstea Ecaterinei Teodoroiu şi mutarea osemintelor la Târgu Jiu.

Ceremonia de mutare a osemintelor Ecaterinei Teodoroiu a fost una plină de fast, după cum spun istoricii. Duminică, 5 iunie 1917, la ora 16.00, au fost aduse osemintele eroinei, cu trenul, de la Pufeşti la Focşani. Acestea au fost depuse la Capela Militară.

Funeraliile Ecaterinei Teodoroiu

„Coşciugul cu osemintele eroinei a fost dus pe un afet de tun tras de şase cai albi, pe şoseaua Mărăşeşti-Focşani, fiind întâmpinat de detaşamente din toate unităţile Garnizoanei Focşani. Luni, 6 iunie, a fost organizat un pelerinaj la Capela Militară, când populaţia a depus flori pe sicriul eroinei. La ora 14.30, coşciugul a fost îmbarcat într-un vagon mortuar îndreptându-se spre Târgu Jiu”, spune profesorul de istorie focşănean Cezar Cherciu, citat de adevarul.ro.

În lucrarea sa, „Însemnări cu privire la oraşul Focşani”, I. M. Dumitrescu notează despre cum au decurs evenimentele:

„Detaşamente din toate unităţile garnizoanei, în frunte cu muzica Regimentului 50 Infanterie, au întâmpinat sfintele moaşte, la 2 km. În afară de oraş, pe drumul Mărăşeştilor... La sosirea carului mortuar, corurile şi muzica Regimentului 90 Infanterie, toate şcoalele au intonat în chip măreţ „Imnul Regal”... Cortegiul a străbătut Calea Cuza Vodă, strada Centrală, strada Mare, Bulevardul Carol până la Capela Militară, unde s-a depus sicriul cu osemintele”. La 9 iunie, coşciugul a fost depus în cavoul monument din faţa Primăriei Târgu Jiu.

În Vrancea, Ecaterina Teodoroiu are două monumente ridicate de autorităţi, unul în comuna Fitioneşti, unde a fost mormântul eroinei şi altul la Muncelu, acolo unde a murit în lupte.