Acesta este primul automobil înmatriculat în București!

Cu aspect de caleașcă, dar cu motor, având două felinare cu petrol, pe post de faruri, primul automobil care a fost înmatriculat în București a fost un FN Herstal. Acesta a aparținut primului român care a făcut o călătorie în jurul pământului, Bazil C. Assan.

La București, în anul 1900, a ajuns cel de-al 40-lea automobil din cele 47 produse de FN Herstal, la Liege, în Belgia. A fost primul automobil înmatriculat în Capitala noastră!

Mașina fusese comandată de Bazil C. Assan (1860 – 1918), fiul lui Gheorghe Assan, cel care a deschis prima moară cu aburi din România (Moara Assan - clădirea acesteia se află și în prezent în zona Lizeanu, din București).

Bazil, inginer de meserie și explorator, fiind primul român care a făcut o călătorie în jurul lumii și care a explorat regiunile arctice, era pasionat de motoare. Așa că a fost doar un pas până la a comanda unul din cele 47 de automobile belgiene.

Înmatricularea acestuia are la bază și o istorioară hazlie. Prințul George Valentin Bibescu, unul dintre cei mai buni piloți români și fondatorul, în 1904, Automobil Clubului Român (ACR), a vrut ca automobilul său să fie primul înmatriculat, dar vehicolul lui Assan primise deja numărul 1. Ca să nu-l supere pe prinț, Prefectura Capitalei a găsit o soluție de compromise, înregistrând mașina lui Bibescu cu numărul 0.

Așa se face că al doilea automobile înmatriculat în București a primit numărul de înmatriculare 0.

Iată care sunt datele tehnice ale automobilului FN Herstal, deținut de Bazil C. Assan, potrivit www.retromobil.ro!

# Produs în anul 1900, are seria de fabricație nr. 40

#Caroserie de tip faeton cu două locuri

# Propulsia este asigurată de un motor biciclic dispus transversal, în față

# Motorul este pus în funcțiune prin acționarea unei manivele care, introdusă printre spițele roții stângă față, se cuplează la arborele cotit.

# Aprinderea se realizează prin scânteie electrică furnizată de două magnetouri de joasă tensiune

# Un rezervor de gazolină este plasat sub bancheta pasagerilor, combustibilul ajungând printr-o conductă într-un amestecător (precursorul carburatorului)

# Tot sub banchetă se află rezervorul de apă, răcirea fiind asigurată de un radiator de tip serpentină

# Frâna de serviciu, cu bandă, acționează prin intermediul unei pedale asupra unui tambur fixat central pe arborele de transmisie. Simultan, se realizează și decuplarea motorului de transmisie prin deplasarea curelei de pe tamburul fix pe tamburul liber. Frâna de mână acționează pe cei doi tamburi ai punții spate.

# Transmisia are două trepte de viteză și funcționează prin intermediul a două curele de fricțiune încrucișate. Ambreiajul este de tipul progresiv cu bandă, schimbarea vitezelor făcându-se prin deplasarea unui levier plasat pe coloana de direcție

# De la arborele de transmisie cuplul este transmis prin intermediul a doua lanțuri. Ambele punți sunt rigide, suspensia fiind asigurată de arcuri longitudinale cu foi

# Acționarea direcției se face prin intermediul unui lanț și două leviere de direcție. Accelerația este acționată manual printr-o rozetă de pe coloana de direcție și un sistem de scripeți.

# Pentru a putea circula noaptea, automobilul este dotat cu două felinare cu petrol.

# Roțile sunt prevăzute cu bandaje de cauciuc.

„România este printre primele țări din lume care au introdus automobilul. Din cartea de aur a ACR, unde erau înscrise autovehiculele importate, rezultă că, la sfârșitul secolului al XIX-lea și în primii ani ai secolului al XX-lea, în România se aflau: o trăsură-automobil fabricată de firma Peugeot (proprietar Barbu Bellu), trei trăsuri-automobile de tip Benz, două automobile cu abur construite de firma franceză Gardner Serpollet, un automobil Rochet-Schneider, un triciclu Bollee, unul din primele automobile Oldsmobile, un automobil electric (proprietar Leon Leonida)”, potrivit datelor Muzeului Național de Istorie a României

„Dacă până în anul 1906, au fost importate în România 150 de automobile, numărul acestora crește spectaculos în anii următori, ajungând la 447, în anul 1909, și la 850, în anul 1912.

Cu toate că, în timpul primei conflagrații mondiale, mai bine de două treimi dintre autovehiculele din România au fost distruse, în 1926, numărul acestora a ajuns la 11.300, pentru ca, în 1939, să fie înregistrate în circulație 25.876 de automobile. Un rol important l-a avut uzina Ford, care, din 1935, începe producția de autoturisme în România”, mai arată Muzeul Național de Istorie a României.