Am petrecut pe străzi cea mai geroasă noapte

La minus 32 de grade la Întorsura Buzăului şi minus 22 de grade în Bucureşti, pare să nu mai fie viaţă pentru oamenii care trăiesc pe străzi. Un reporter Click! a testat pe pielea lui cum e să n-ai un acoperiş deasupra capului pe gerul asta.

 ”Un pas la stânga binişor şi alţi doi paşi la dreapta lor”. Nu este un cântec popular este dansul frigului executat în jurul unui foc în Parcul Gării de Nord din Bucureşti de reporterul Click!. Este ora 22.00 şi ”voluntarul” începe viaţa de om al străzii pe trotuarul din faţa Gării de Nord, lângă casele de bilete. Apariţia sa este remarcată imediat de doi veterani ai zonei, Florin şi Cristina, de meserie boschetari, după cum se recomandă simplu.

”Stai pe aici cu noi că ştim mersul. Nu te depărta, nu vorbi cu ai lu’ Chiorul că iei boli sau cu ai lu’ Teacă că te dezbracă. Stai cu noi, dar ne dai din ce primeşti”, sunt poveţele Cristinei, care până la 39 de ani a trăit mai mult pe stradă. ”Hai să facem un foc. Tu, ăsta nou, dă zăpada, Florin o să aducă cartoane, iar Cârnu să aducă aurolacul pe post de inflamabil”, organizează grupul Cristina. Locul ales deasupra canalului de lângă policlinica CFR.

Fără multe vorbe, ”colegii” intră printr-o gaură în subteranele oraşului şi aduc cât ai clipi toate cele trebuincioase. În jurul focului, după vreo oră, este chiar suportabil. Ca să mai treacă timpul ne mutăm în gară. Apar poliţiştii locali care strâng oamenii străzii pentru a-i duce la adăposturi. Zeci de sărmani zdrenţăroşi apar de peste tot. 

Reporterul este admis în comunitate, este prezentat veteranilor, primeşte recomandări şi leagă ”prietenii”, schimbă numere de telefon, adrese, aude ponturi.În timp ce poliţiştii locali prezintă oferta Municipalităţii, ceata nu prea îi bagă în seamă. Puţini vor la adăposturile Primăriei Capitalei, dar chiar şi aceştia întreabă înainte să se urce în maşinile Poliţiei Locale dacă pot să stea laolaltă femeile cu bărbaţii. ”Noi nu mergem decât rar, pentru că acolo este mai rău ca pe stradă: te fură şi sunt mulţi oameni bolnavi. Plus că sunt prea multe reguli. Mai bine om liber în gară!”, ni se destăinuie Fane Cristi Laurenţiu, de 35 de ani. ”La Gara de Nord se adună noaptea majoritatea oamenilor sărmani care trăiesc pe stradă. Noi îi strângem şi îi ducem în adăposturi”, ne declară Răzvan Popa, purtătorul de cuvânt al Poliţiei Locale Bucureşti.

Oamenii străzii devin atenţi doar când aud că din partea Direcţiei de Asistenţă Socială a Primăriei Capitalei se va oferi ceai şi mâncare caldă. Chiote de bucurie se aud când apare rulota cu ”bunătăţi”. Brusc, pe nimeni nu îl mai doare nimic, toţi se grăbesc să apuce ce se dă. Poliţiştii locali încearcă să liniştească spiritele şi veghează ca să nu degenereze lucrurile.Printre cei care primesc raţia se numără şi reporterul Click!. Cu un pahar cu ceai fierbinte şi o porţie de tocană în fiecare mână lumea uită de frigul de afară. ”Te-am scos în oraş, fă!”, îi spune Adrian ”Şchiopul” Marioarei, pe care a cunoscut-o acu doi ani la adăpost la Odăi şi fata râde cochet. ”Hai să ne culcăm”, spune Cristina şi se întinde pe jos în gară. Alţii o taie în sălile de aşteptare sau în ”locuinţele”de sub pământ, pe ţevile de termoficare. Este vremea ca reporterul Click! să termine ”tura” de om al străzii. Este ora 1 noaptea şi afară sunt -22 grade Celsius. 

Adăposturile de noapte, supra aglomerate

Activitate intensă în aceste zile pentru cei care au grijă de amărâţii fără un adăpost deasupra capului. Jandarmii, pompierii, poliţiştii locali sau cadrele medicale de la Ambulanţă patrulează şi strâng oamenii străzii pe care-i duc la adăposturile de noapte. La Ploieşti, de exemplu, singurul Centru Social de Urgenţă pentru Persoane fără Adăpost, este supraaglomerat. Sunt 50 de locuri şi aproape 80 de oameni. “Nici un câine nu rezistă noaptea, dar un om?!”, ne spune unul dintre beneficiari. “Luni noapte au fost cazate 76 de persoane. Punem saltele pe jos, să doarmă cei care nu mai au locuri în paturi. Facem faţă. Acum este deschis şi ziua, nu numai noaptea”, a declarat Romeo Făcăleţ, şeful centrului.

Ion  Neagu are 65 de ani şi este din Ploieşti. A ajuns la acest centru adus, de pe străzi, de un echipaj al Poliţiei Locale. L-am găsit stând pe un scaun, într-un colţ, mulţumit că stă la căldură. „Am rămas cu amintirile. Acum, anii ăştia sunt foarte grei. Încercăm să mai supravieţuim.  Am găsit aici înţelegere şi adăpost”, ne-a povestit nea Ion. La adăpost, persoanele primesc un bon de masă pentru hrană caldă la cantina socială a Fundaţiei “Constantin şi Elena” şi ceai cald. (Laura Petrescu)