Aurul și argintul scumpesc bijuteriile. Românii simt deja creșterea cotațiilor internaționale și a prețurilor

Creșterea prețului aurului și argintului pe piețele internaționale se resimte direct în România, iar bijuteriile devin tot mai scumpe. Comercianții atrag atenția că aceste evoluții generează ajustări de preț, schimbări în structura produselor și, în unele cazuri, reducerea volumelor de vânzări.

În plus, lacunele legislative în tranzacțiile cu „aur vechi” pot favoriza concurența neloială și pierderile la bugetul statului, potrivit președintelui Colegiului Producătorilor și Comercianților de Bijuterii (CPCB), Mihai Trif.

„Doar în luna ianuarie 2026, am asistat la o creştere a preţului aurului de peste 17%. Această tendinţă vine pe fondul unui an 2025 istoric, în care aurul s-a apreciat cu 64,58%, reconfirmându-şi statutul de activ de refugiu preferat în perioade de volatilitate economică globală. Mai impresionantă a fost evoluţia argintului, care a înregistrat un avans spectaculos de 147,95%. În acest context, producătorii şi comercianţii au fost nevoiţi să îşi actualizeze preţurile în raport cu aceste valori de referinţă. Bijuteria, dincolo de valoarea sa estetică şi emoţională, are la bază o materie primă tranzacţionată la bursă, iar preţul de vânzare este direct corelat cu aceste cotaţii şi cu costurile de producţie aferente”, explică Mihai Trif.

Cum afectează cotațiile consumatorii și producătorii

Trif precizează că nu toate creșterile de la bursă se reflectă imediat la raft.

„Evoluţia preţului la raft este dictată de structura tehnică a fiecărei bijuterii, motiv pentru care transferul creşterii cotaţiilor bursiere se resimte diferit pe categorii de produse. La produse cu pondere mare de metal (verighete, lanţuri simple, brăţări masive), materia primă reprezintă peste 80% din valoarea produsului. În aceste cazuri, transferul creşterii cotaţiilor este cel mai vizibil şi mai rapid, preţul final reflectând în proporţie de 70-90% fluctuaţiile de la bursă. Bijuterii cu design complex sau gramaj mic: în cazul pieselor unde manopera, designul şi tehnologia de producţie reprezintă o parte semnificativă din cost, creşterea preţului aurului se resimte mai temperat. Pentru aceste categorii, vorbim de un transfer de aproximativ 40-60% din creşterea bursei în preţul final. În cazul argintului, impactul la raft este adesea amortizat de faptul că valoarea manoperei este, în multe cazuri, mai mare decât cea a metalului propriu-zis”.

Pe lângă aceste ajustări, creșterea cotațiilor afectează și volumul vânzărilor.

„Sectorul bijuteriilor, fiind unul de nişă, resimte adesea primul efectele perioadelor de incertitudine geo-politică sau economică. Impactul este resimţit cel mai acut de clienţii care revin în magazine după o pauză de 2-3 ani şi care se confruntă cu o realitate a preţurilor mult diferită. În acest sens, asistăm la două tendinţe majore de adaptare. Prima este optimizarea designului. Producătorii se orientează către realizarea unor piese mai uşoare ca gramaj, utilizând tehnologii care permit menţinerea volumului vizual şi a esteticii, dar cu un consum mai redus de metal preţios. Este o soluţie care permite menţinerea standardelor de 14K sau 18K la un preţ sustenabil”, a subliniat președintele CPCB.

A doua tendinţă observată pe piaţă vizează diversificarea aliajelor: există o deschidere tot mai mare către variante mai accesibile, cum este aurul de 9K. Mihai Trif avertizează că unele mecanisme afectează grav competitivitatea producătorilor autohtoni.

Problemele producătorilor români și perspectivele pentru 2026

„În prezent, magazinele de bijuterii şi casele de amanet achiziţionează bijuterii de la persoane fizice. Bijuteriile declarate ca fiind achiziţionate de la populaţie pot servi uneori drept acoperire contabilă pentru produse noi, provenite din traficul ilicit”.

Un alt efect îl reprezintă avantajul incorect la raft. Președintele CPCB a explicat că producătorii români sunt dezavantajați, deoarece TVA-ul la bijuteriile „second hand” se aplică doar la marja de profit, spre deosebire de TVA-ul plătit la prețul întreg de către producători.

„Deşi legea permite schimbul ca metodă de prelucrare, în realitate asistăm adesea la operaţiuni de vânzare-cumpărare deghizate între comercianţi şi distribuitori (pretins producători), mascate pentru a evita plata TVA la întreaga valoare a tranzacţiei. Vânzătorii «profesionişti»: lipsa unui registru centralizat facilitează activitatea unor persoane care realizează tranzacţii comerciale continue sub paravanul vânzării de bunuri personale. În concluzie, deşi fluxul de aur de la populaţie susţine stocurile, el alimentează şi o zonă de concurenţă neloială prin exploatarea lacunelor legislative.

În privința viitorului, Trif afirmă:

„Dacă evoluţia metalelor preţioase va urma panta ascendentă agresivă din 2025, ne aşteptăm la o prelungire a perioadei dificile pentru operatorii care se confruntă deja cu o scădere a volumului de vânzări. Totuşi, dacă vom intra într-o perioadă de stabilitate, chiar şi pe un platou de preţ ridicat, procesul de recuperare a domeniului va începe să se resimtă, pe măsură ce piaţa se adaptează noilor realităţi de cost. (...) La nivelul prezent de taxare şi impozitare şi în condiţiile actuale de volatilitate, industria nu mai poate suporta dezechilibrele create prin eludarea sistemului. Apoi, să nu uităm că vremurile grele au tendinţa să împingă operatorii în activităţi în afara legii, iar domeniul bijuteriilor este recunoscut ca fiind unul cu risc crescut de evaziune”.