Bâlciurile de-altădată, tristeţe curată!

Vuiet de trompete, tiribombe şi căluţi, alviţe colorate, vată pe băţ şi copii cu duiumul. Pe scurt, bâlciurile de odinioară! Azi, la sate, din peisaj au dispărut taman micuţii, aşa că distracţia mai este gustată doar de bătrâni.

La ţară, bâlciul bate ziua de votare! E respectat cu sfinţenie, mai ceva ca Ziua Naţională, şi nimeni nu are voie să lipsească. Oricât de sărac sau bolnav ai fi, e musai să îmbraci haina cea bună şi să dai o raită prin târg! Singurul necaz: au cam dispărut copiii! În zadar şi-au adaptat „circarii” oferta! Tiribombele au fost îmbunătăţite, minionii au luat locul celebrului Mickey Mouse, şepcuţele cu Spider Man stau agăţate la loc de cinste deasupra „învechiţilor” Tom şi Jerry, însă clienţii se tot lasă aşteptaţi. 

„Aici, copii nu prea mai sunt. Au plecat cu părinţii la oraş, iar noi, ăştia bătrâni care am rămas, suntem mai puţini de la an la an. Murim pe capete. La noi, bâlciul de Sfinţii Petru şi Pavel este tradiţie de când lumea. Venim mereu aici cu familiile. Dar ce să fac eu la 73 de ani? Mai sunt om de tiribombe?”, oftează George Ene, un sătean din comuna Balaci, judeţul Teleorman.

Ici-colo, alţi bătrânei stau la taclale la umbră, cu un pahar de bere rece în faţă. Unii au bătut kilometri întregi cu bicicleta sau căruţa ca să mănânce o îngheţată la cornet. Nu au bani de mai multe, dar nici chef de cumpărături. Vor să retrăiască, măcar pentru câteva minute, atmosfera vremurilor bune care au apus.