Biserici ortodoxe distruse în comunism. Ceaușescu a demolat 20 de lăcașuri de cult în București

Începând de miercuri, 5 iunie, când va avea loc deschiderea expoziției „Un deceniu întunecat (1977-1987). Biserici demolate” și până pe 28 iunie, vizitatorii vor avea acces la imagini de arhivă cu bisericile ortodoxe dărâmate de Nicolae Ceaușescu în Bucureşti. Expoziția de panouri fotografice va fi găzduită Biblioteca Academiei Române. Este un prilej bun de rememorare, la aproape 30 de ani de la prăbușirea comunismului, a destinului tragic al unor lăcașe de cult ce au păstrat dreapta-credință vreme de secole – pentru a fi „retezate” sub loviturile pline de ură atee întunecată a fostului dictator comunist.

Soarta celor 20 de edificii religioase ortodoxe din Bucureşti, dărâmate din ordinal lui Nicolae Ceaușescu, plus a altor șapte, mutate din locul inițial în care fuseseră înălțate, va putea fi retrăită prin imagini fotografice în expoziția „Un deceniu întunecat (1977-1987). Biserici demolate”, al cărei vernisaj va avea loc miercuri, 5 iunie, de la ora 13.00, în Biblioteca Academiei Române. Adevărate monumente de cultură și păstrătoare ale sufletului ortodox al neamului timp de secole, aceste biserici au fost distruse crud și abrupt, în doar câteva zile, uneori, din ordinal fostului dictator Nicolae Ceaușescu pe perioada unui deceniu.

Prima dintre ele, Biserica Enei, situată unde astăzi este Blocul Dunărea, în vecinătatea Pieței Universității, a fost, practic, „trecută în neființă” , la finalul lunii aprilie 1977. Rezistase vremurilor timp de peste 350 de ani – fiind ctitorită pe la 1611 de jupâneasa Iana, soția unui târgoveț - inclusiv cutremurului din 4 martie ce abia își înfisese „colții” în clădirile Capitalei, pentru ca buldozerele ceaușiste să o pună la pământ în doar o săptămână. Era doar prima dintre bisericile ortodoxe ce aveau să-și găsească sfârșitul în același mod. Au urmat  Biserica Buna Vestire din zona Mărgeanului, în1981) și Biserica Izvorul Tămăduirii, în1982. Pentru ca din 1984, furia lui Ceaușescu împotriva edificiilor religioase ortodoxe să atingă paroxismul, în doar alți trei ani fiind zdrobite încă 17 biserici și translate, mutate pentru a fi ascunse privirii după perdeaua de beton a noilor blocuri comuniste, încă șapte.

Mănăstirea Văcărești și biserica ei, puse la pământ în 1987

Una dintre cele mai cunoscute „victime” ale acestei furii a fost Mănăstirea Văcărești și biserica ei. Ridicată la 1722 de domnitorul Nicolae Mavrocordat într-un autentic stil brâncovenesc clădirea era unul dintre cele mai valoroase monumente arhitectonice din București.Folosită ca pușcărie după înăbușirea Revoluției din 1848 din Țara Românească, locul avea să fie mai cunoscut drept „Închisoarea Văcărești”. De-a lungul timpului, aici fuseseră întemnițațe personalități ca Liviu Rebreanu, Tudor Arghezi, Ioan Slavici sau Corneliu Zelea Codreanu. Dar funcția ce-o primise nu alteraseră frumusețea în sine a construcției, motiv pentru care, în deceniul al patrulea al secolului 20, fostul mare primar al Capitalei întrer 1929-1934, Dem I. Dobrescu, propusese mutarea la Văcărești a reședinței Patriarhiei, considerând că pe Dealul Patriarhiei clădirile religioase sunt deja înghesuite, iar Văcăreștiul e demn, prin frumusețea și valoarea sa, pentru a fi reședință a Patriarhului.

La un pas de a avea un destin mai bun și a fi transformat în Muzeu de Artă Religioasă, complexul Văcărești a avut parte de un final tragic. În 1984, Ceaușescu ar fi dorit mutarea Institutului Teologic și, ulterior, a Patriarhiei, la Văcărești. După cum semnalam într-un alt articol, se pare că Dealul Mitropoliei era locul ales pentru ridicarea unui imens mausoleu unde Ceaușescu să-și doarmă inevitabilul somn de veci, mumificat precum V.I. Lenin, liderul revoluției bolșevice din 1917 și al statului sovietic communist în primii lui ani de după înlăturarea țarismului. Patriarhul Teoctist a refuzat, însă, această mutare, iar răzbunarea  lui Ceaușescu a venit sub forma dărâmării Mănăstirii și Bisericii Văcărești, începând cu decembrie 1986, „opera” continuând pe tot parcursul anului 1987.

Biserica Cotroceni, demolată în 1984, a fost rezidită după Revoluție

Un alt așezământ pus la pământ de Ceaușescu a fost Biserica mănăstirii Cotroceni, aflată în curtea interioară a ceea ce astăzi este Palatul Cotroceni. Ridicată la 1681 de domnitorul Șerban Cantacuzino, biserica a fost reperul în jurul căruia Cotroceniul – mai întâi, domnesc, apoi, princiar și regal – avea să se dezvolte. Fostele case domnești unde și-a avut reședința și Alexandru Ioan Cuza aveau să fie înlocuite cu un măreț palat, terminat în 1896 și dăruit de Regele Carol I, ca reședință, Prințului  Moștenitor Ferdinand și tinerei lui soții, Prințesa Maria, viitoarea Regină a României Mari. După instalarea puterii comuniste, biserica a fost închisă din motive ideologice, iar Palatul Cotroceni a devenit Palatul Pionierilor. Avariată de cutremurul din 4 martie 1977, biserica fusese inițial inclusă în planul de restaurare al întregului ansamblu. Până la urmă, însă, doar palatul a fost restaurant, în privința bisericii decizându-se dărâmarea ei, lucru ce s-a realizat în 1984. Dar, spre deosebire de Văcărești și de alte biserici distruse, cea din Cotroceni a avut șansa unei renașteri. Ea a fost rezidită, pe locul vechii fundații, urmându-se planul bisericii inițiale, lucrările terminându-se în octombrie 2009 când biserica a fost resfințită ca lăcaș de cult. Celelalte biserici demolate de regimul Ceaușescu au fost, spre aducere-aminte: Gherghiceanu, Spirea Veche, Albă Postăvari, în 1984, Sf. Nicolae Sârbi și Sf. Mina, în 1985, Sf. Nicolae,  Sf. Nicolae Jitniţa, Mănăstirea Pantelimon, Doamna Oltea, în 1986, Olteni, Sf. Vineri, Sf. Spiridon Vechi, Bradu Staicu și Sf. Treime, în 1987.