Ca la noi la nimeni! În clădirea asta care stă să cadă sunt trataţi 40 de pacienţi cu TBC

De necrezut: clădirea în care funcţionează sanatoriul de la Marila (Caraş – Severin) arată ca după un bombardament: jumătate de acoperiş - smuls de vânt, balcoane care atârnă, ziduri căzute şi igrasie.

Într-un adevărat paradis verde, la 12 kilometri de Oraviţa, într-o zonă puternic ionizată, se află sanatoriul de la Marila: clădire imensă, aflată de zeci de ani în paragină. În urmă cu doi ani, sanatoriul a rămas şi fără o parte din acoperiş, după un vânt puternic. Curtea este năpădită de bălării, iar ceea ce cu ani mulţi în urmă era parcul spitalului a devenit o zonă în care nu mai calcă nimeni de frica şerpilor şi a altor lighioane.

"Apa se infiltrează şi ajunge în saloane"

Cum intri în spitalul de la Marila te izbeşte imaginea de loc părăsit, căruia îi dau târcoale doar câinii vagabonzi. În orice moment ai impresia că unul dintre balcoanele din beton ţi se poate prăbuşi în cap. Chiar şi în aceste condiţii, în sanatoriul de la Marila încă sunt trataţi pacienţi cu afecţiuni pulmonare. În clădirea dărăpănată sunt internaţi aproximativ 40 de bolnavi cronici de TBC.

“Am restrâns activitatea pe trei nivele, în mijlocul clădirii. Acolo am reuşit să renovăm cât de cât spaţiile interioare şi să oferim condiţii decente pacienţilor. Numai că lipsind o parte din acoperiş, apa se infiltrează şi ajunge şi în saloane”, explică Felician Fara, directorul spitalului din Oraviţa, de care aparţine sanatoriul de la Marila. Dotorul Fara recunoaşte că bolnavii de la Marila ar trebui mutaţi urgent. “Am facut zeci de adrese”, spune Fara, arâtând un vraf de documente aflate pe biroul său. “Din păcate, nu am primit sprijin nici de la minister, nici de la Consiliul Judeţean”, povesteşte directorul.

Click! spune

În trecut, sanatoriul putea să ofere îngrijire pentru 600 de persoane. Construit în perioada interbelică, spitalul era unul dintre cele mai moderne din Europa. Marila era inclus într-un abiţios program de combaterea tuberculozei, iar condiţiile oferite aici puteau rivaliza cu cele din orice sanatoriu occidental. Avea chiar şi propriul cinematograf, terase pentru ionizare, o sală pentru evenimente festive şi o linie proprie de autobuze, care transportau bolnavii la gara din Oraviţa.

Citeşte articolul complet şi vezi galerie foto pe adevarul.ro!