Când afară este soare, toţi vor la adâncime mare

Nici un om sănătos la cap nu iubeşte canicula. Însă nimeni nu urăşte mai mult temperaturile extreme decât un muncitor pe şantier. Click! vă spune cum se luptă cu arşiţa cei peste 100 de muncitori şi ingineri care se grăbesc să dea în folosinţă magistrala a IV-a de metrou din Capitală.

Deşi metroul circulă pe sub pământ, pentru punerea lui în funcţiune nu se lucrează doar în subteran. În fiecare zi, aproape jumătate din personalul care lucrează la realizarea staţiei de metrou Străuleşti primeşte sarcini la suprafaţă, în bătaia soarelui.

„Când ne confruntăm cu temperaturi caniculare, nu-i putem lăsa pe oameni să muncească opt ore în aceste condiţii. La fiecare 50 de minute fac pauză pentru a se răcori la umbră şi le oferim cel puţin doi litri de apă pe zi. Timpul efectiv de muncă se rezumă la patru ore”, ne spune Mario Masci, manager de proiect al companiei Astaldi.

Pe muncitori, însă, nu pauzele îi încântă, ci gândul că, după o săptămână de coşmar sub soarele arzător, vor fi mutaţi în subteran, unde munca e o plăcere. La Străuleşti se lucrează în trei schimburi pe zi.

Cei mai năpăstuiţi sunt cei care intră în tură la ora 14.00, căci pe şantier e Iadul pe pământ.

Hainele li se lipesc de corp, îmbibate în sudoare. După o oră de trudă, atârnă pe ei ca nişte obiele.

Cizmele li se-ncing de parcă ar fi dansat pe cărbuni aprinşi. Nu e de mirare că aşteaptă cu sufletul la gură schimbul săptămânal. Atunci coboară la 15 m sub nivelul solului pentru a o supraveghea pe „Parascheva”, cârtiţa care sapă tunelul doi, spre staţia Laminorului.

Aici sunt 21-22˚C, temperaturi la care pot da randament la locul de muncă. „Mă simt ca în staţiune, la ce răcoare e aici. N-aş mai urca pentru nimic în lume, dar trebuie să mai plec şi acasă, nu?”, ne spune Petre Saulea (43 de ani).