Cătălin Micloş, pilotul-erou de la Turda, e «şoim» pe F-16

Dacă i-ai lua avionul, ar fi ca şi când i-ai refuza dreptul la viaţă. În mod straniu, un pilot ca el se simte cel mai în siguranţă în aer. Deşi un zbor de antrenament îi putea aduce moartea, s-a întors la manşă imediat ce a ieşit din spital. E vorba de comandorul Cătălin Micloş, liderul primei escadrile de avioane F-16 din România, şi asta e povestea lui.

„We prey, they pray” („Noi pustiim, ei se roagă”) este motto-ul primei escadrile de avioane de luptă F-16, botezată „Şoimii războiului”. Şase aeronave, din cele 12 comandate de statul român, compun în acest moment cea mai experimentată unitate a Forţelor Aeriene. La comanda ei se află un pilot de execepţie al Bazei 71 Câmpia Turzii, primul din ţară care a zburat singur în carlinga unui F-16 Fighting Falcon. Pentru asta s-a pregătit aproape doi ani în baza aeriană Monte Real din Portugalia. “Este o onoare şi o responsabilitate deosebită să primesc comanda Escadrilei 53 Vânătoare, care s-a distins în cel de-al Doilea Război Mondial şi care acum are privilegiul să opereze cele mai avansate aeronave ale Forţelor Aeriene Române. F-16 nu este greu de pilotat, însă provocările sunt ridicate de numărul mare de senzori şi sisteme pe care pilotul le gestionează într-un mediu extrem de dinamic”, ne-a spus Micloş.

Comandorul spune că are în subordine cei mai experimentaţi cinci piloţi din ţară. Lor li se vor alătura alţi şase în cursul anului viitor, la finalul sesiunii de instruire prin care cu toţii trebuie să treacă. Deşi se simte cel mai bine în aer, la viteze ameţitoare, un zbor de rutină era să-l trimită în lumea celor drepţi. Moartea n-a fost niciodată mai aproape de el ca în martie 2002, când a fost nevoit să se catapulteze din MiG-ul său 21 Lancer care i-a refuzat comanda. Se afla deasupra comunei Sănduleşti, lângă Turda, când avionul său a început să cadă precum un bolovan. Deşi primise ordin să-şi salveze viaţa, Micloş se gândea doar la cei peste care urma să cadă. Cu eforturi mari a reuşit să ducă avionul departe de comună, evitând totodată, în acest zbor frânt, şi o benzinărie.

Cu câteva secunde înainte ca aparatul de zbor să se striveascăde sol, Micloş a tras maneta care-l scotea din MiG-ul său eşuat, devenit coşciug în flăcări. A scăpat cu două fracturi la coloana vertebrală, dar credea că nu va mai zbura vreodată. Pe patul de spital, ministrul apărării l-a înaintat în grad, de la locotenent la căpitan-comandor, şi i-a dat vestea bună. Nimeni nu-i va lua vreodată aripile, atâta vreme cât vrea să zboare pentru ţara lui. Acum îi pregăteşte pe piloţii români să facă saltul de pe MiG 21 Lancer pe F-16, cea mai puternică armă pe care o au Forţele Aeriene Române în prezent.

«Nu sunt aeronave de mâna a treia»

În spaţiul public românesc se vorbeşte de noile aparate de zbor ca de nişte vechituri, pe care România le-a achiziţionat cu o sumă colosală pentru a face pe plac „partenerului strategic” SUA. Comandorul Cătălin Micloş e de părere că cei care nu sunt de profesie nu înţeleg valoarea reală a acestui avion. „După 40 de ani şi peste 3 milioane de ore de zbor, F-16 e o platformă de arme care ţine pasul cu noile evoluţii în domeniul aeronauticii de vârf. A fost construit cu materialele viitorului şi a evoluat continuu, aeronavele din dotarea Forţelor Aeriene Române nefiind cu nimic mai prejos decât aeronavele din dotarea USAF. Resursa de zbor e, în momentul de faţă, superioară multor aeronave noi de pe piaţă”.