Cazinoul din Constanța rămâne o epavă a uscatului. O nouă contestație blochează începerea lucrărilor de renovare

Telenovela renovării Cazinoului din Constanța e departe de a se încheia. Deși marți, 29 octombrie, trebuia semnat contractul cu firma ce va executa lucrările de restaurare și refacere, o contestație depusă luni, ultima zi posibilă, de o altă firmă participantă la licitația pentru adjudecarea contractului, a făcut ca totul să se amâne din nou. Lăsat de izbeliște din 2007, construcția devenită un simbol al Constanței și al litoralului românesc al Mării Negre, în aproape 110 ani de la inaugurare, riscă să piară încet, doborâtă de „boala lungă” a indeciziilor, intereselor sau birocrației românești.

Marți, 29 octombrie, Daniel Suciu, vicepremier și ministru al Dezvoltării Regionale și Administrației Publice în guvernul interimar, se pregătea să participe cu fast la semnarea contractului cu câstigătorul licitației pentru restaurarea Cazinoului Constanța: firma bucureșteană Aedificia Carpați. Conform tomisnews.ro, cu o zi înainte, însă – ultima zi posibilă pentru așa ceva – asocierea de firme conduse de Eldiclau SRL, participantă la licitațiile trecute, a depus o nouă contestație la Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor (CNSC). De altfel, Eldiclau a mai depus o contestație în luna septembrie, blocând din nou demararea lucrărilor de restaurare. Contestația respectivă a fost respinsă, însă Eldiclau a profitat de moment și, luni după-amiază, a depus o nouă contestație. Încă un episod ratat dintr-o adevărată telenovelă ce se întinde deja pe parcursul a 12 ani.

Dacă istoria Cazinoului, de la inaugurarea lui, în 1910, a fost glorioasă în perioada monarhiei și chiar acceptabilă în perioada comunismului, destinul lui după 1990 a devenit similar cu al unui bătrân veteran rănit și lăsat să moară de foame, în indiferența unora sau neputința altora, rupt între interese, planuri fanteziste și decizii amânate până în ultima clipă.  O adevărată epavă, dar a uscatului, nu a mării. Superba clădire construită în stil art-nouveau realizată după planurile arhitectului Daniel Renard a fost inaugurată la 15 august 1910, în prezenţa Principelui Ferdinand, viitorul Rege al Marii Uniri. A fost cel mai mare edificiu de acest fel de pe teritoriul României, fiind dotat, printre altele, cu două mese de biliard și șapte mese pentru jocuri de cărți, oferind jocuri de ruletă, blackjack, baccarat etc. Conform historia.ro, parterul avea un hol generos de primire, continuând cu o scară majestuoasă în trei rampe către etaj. De-o parte şi de alta a scării se găseau un grup sanitar şi biroul administratorului. În continuare, spre nord erau spaţii pentru garderobă, bufet cu laborator, sală de lectură, vestiar, două săli de joc şi una de biliard. La etaj era o sala de spectacole. De-o parte şi de alta a alveolei scenei se găseau foaierul artiştilor şi budoar pentru doamne. În 1912, baronul Edgar de Marcay, proprietarul „Societăţii Marilor Stabilimente“ şi antreprenorul Cazinoului, a cerut Primăriei să construiască un pavilion-restaurant în faţa Cazinoului. Aşa a apărut construcţia unde astăzi funcţionează Acvariul. Locul de promenadă de pe faleză s-a numit inițial Bulevardul Principele Nicolae, iar apoi Bulevardul Ţarul Nicolae al II-lea, cu ocazia vizitei familiei imperial ruse, la Constanţa, în 1914. După Primul Război Mondial numele lui este Bulevardul General Alexandru Averescu, iar în 1948, la venirea comuniştilor la putere, devine Bulevardul 16 Februarie. În prezent, promenada este pietonală.

În vremea comuniștilor, a fost sediu de casă de cultură, apoi restaurant

Pe 20 august 1916, când au început bombardamentele asupra Constanței, Cazinoul a fost folosit de Crucea Roșie pe post de spital de campanie, însă a fost şi clădirea lovită de schije şi atunci au murit aici 10 oameni. Pe 19 noiembrie 1917, Cazinoul a devenit iarăşi functional. În 1934, același arhitect Daniel Renard a fost chemat pentru a efectua reparaţiile. Din 1941, Cazinoului a devenit gazdă pentru trupele germane care au fost cazate în frumosul edificiu de la malul mării. Din nou, Cazinoul a avut de suferit de pe urma bombardamentelor, dar a fost renovat în anul 1951 cu ajutorul deţinuţilor politici. Începând din anul 1948, odată cu instaurarea abruptă a regimului comunist, Cazinoul a adăpostit Casa de Cultură a Sindicatelor, iar între anii 1960 şi 1989 a aparţinut ONT Litoral. Încă sunt mulți români ce-și mai amintesc de restaurantul elegant din interiorul Cazinoului sau de terasa acestuia. Ultima reparaţie majoră a Cazinoului a fost făcută între anii 1986 – 1988. După 1989, traseul Cazinoului din Constanța a fost unul sinuos, așa cum îl prezintă site-ul justițiecurata.ro. Inițial, a ajuns în administrarea SC Litoral SA, iar imediat după venirea lui Radu Mazăre la Primăria Constanța clădirea a fost preluată de administrația publică. În 2001, a ajuns în administrarea SC Confort Urban SRL (o societate aflată în subordinea primăriei). În 2006, Consiliul Local Constanța a decis concesionarea imobilului și a demarat procedura de licitație. În urma negocierii directe, în 2007, firma israeliană SC Queen Investment Inc. SRL a primit în concesiune Cazinoul pentru 49 de ani. Trei ani mai târziu, timp în care Cazinoul nu a fost reabilitat, israelienii au renunțat la contract invocând probleme financiare. Contractul a fost reziliat abia în mai 2011, iar Consiliul Local nu a taxat societatea israeliană pentru stadiul de degradare avansat în care se afla clădirea în urma celor 3 ani de concesiune – deși concesionarul era obligat prin contract ca în primii 5 ani să investească în clădire 3,2 milioane de euro.

Autoritățile au pasat problema Cazinoului de la una la alta

Conform justitiecurata.ro, ulterior acestui contract păgubos, fostului primar Mazăre i-a venit ideea vânzării Cazinoului către ”arabi sau turci bogați” care să îi redea destinația inițială de cazino cu jocuri de noroc: Mazăre susținea că nimeni nu este interesat de reabilitarea Cazinoului Constanței și că primăria nu are banii necesari reparațiilor, lucru ce a iscat reacții dure din partea societății civile, dar și a opozanților politici. Cazinoul a reintrat în atenția opiniei publice și a mass-media și a rămas un punct de reper important în campaniile electorale ulterioare. Într-un exercițiu de imagine, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, condus la acea vreme de Elena Udrea, a preluat Cazinoul, însă, la scurtă vreme, fostul ministru a anunțat că nu există fonduri suficiente pentru reabilitarea monumentului – care s-a întors astfel, din nou, la Primăria Constanța.

La 5 septembrie 2012, Radu Mazăre declara din nou că intenţionează să organizeze o licitaţie internaţională pentru a găsi un investitor dispus să refacă simbolul Constanţei şi să îi redea utilitatea pe care acesta a avut-o în trecut, aceea de cazino. Reacţiile au fost din nou dure, opozanţii invocând faptul că un obiectiv precum Cazinoul trebuie să fie reabilitat și să rămână în proprietatea statului român. Timp de doi ani, ideea reabilitării Cazinoului este abandonată din nou. Abia la 2 octombrie 2014 consilierii municipali au votat în unanimitate proiectul de hotărâre prin care Cazinoul din Constanţa a fost transferat din administrarea Consiliului Local în cea a Companiei Naţionale de Investiţii, pentru a fi reparat. În cele din urmă, în anul 2015, au fost alocați banii necesari reabilitării, aproximativ 10 milioane de euro. Compania Națională de Investiții a alocat acești bani și a demarat procedura de licitație.

Durata renovării ar trebui să fie de 30 de luni

Doar că din 2015, de când a fost rezolvată problema lipsei fondurilor, a apărut o altă problemă care pare imposibil de soluționat: contestațiile repetate ale societăților care sunt declarate necâștigătoare în urma licitațiilor. În luna mai a acestui an Guvernul României a reaprobat indicatorii tehnico-economici pentru edificiul aflat în paragină de 10 ani. Durata estimativă pentru realizarea proiectului a fost stabilită la 30 de luni (3 luni etapa de proiectare şi 27 de luni cea de execuţie), adică doi ani și jumătate, lucrările urmând a fi realizate de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (MDRAP), prin Compania Naţională de Investiţii. Valoarea totală estimată a investiţiei este de 111.553.449,35 lei (cu TVA). După restaurare, Cazinoul Constanța ar trebui să redevină putea un centru cultural și de divertisment de anvergură internațională, care va putea găzdui evenimente culturale, simpozioane, expoziții, beneficiind de o sală multifuncțională de 200 de locuri și de o sală de festivități cu o capacitate de 150 de locuri. Apoi, s-au organizat, din nou, licitații pentru atribuirea lucrărilor.

Și, ghiciți ce s-a întâmplat? De fapt, ați aflat din începutul articolului. Fiecare licitație a fost „întoarsă” înapoi de câte o contestație făcută pe ultima sută de metri de o firmă nemulțumită de necâștigarea licitației. Ca și acum, când procesul a fost din nou blocat. Ce urmează? Potrivit lui Daniel Suciu, încă vicepremier și Decebal Făgădău, primarul Constanței, citați de tomisnews.ro, CNSC are la dispoziție zece zile lucrătoare, practic două săptămâni, în care să analizeze și să soluționeze contestația. Astfel, contractul ar putea fi semnat în jurul datei de 11, poate, 12 sau chiar 13 noiembrie. Asta dacă nu intervine vreo altă chichiță legală. Apoi, cel puțin pe hârtie, vor mai trece încă doi ani și jumătate pâna când lucrările de refacere vor fi gata. Așa că, în cel mai optimist scenariu, pregătiți-vă să vizitați vechiul, dar, totuși, noul Cazino din Constanța, cândva, prin vara lui 2022.