Ce își dorește o copilă de 13 ani de la Moș Crăciun: «Nu vreau dulciuri, că nu ţin de foame, vreau mâncare»

Poveste emoţionantă! Nicoleta are 13 ani şi trăieşte, alături de părinţi şi de cei trei frăţiori mai mici, într-o căsuţă sărăcăcioasă din comuna constănţeană Limanu. De Crăciun, fetiţa nu visează, ca puştii de vârsta ei, cadouri nemaipomenite. Pur şi simplu, fata îşi doreşte ca familia să aibă ce pune pe masă de Sărbători.

În Limanu, o comună situată la 50 de kilometri de Constanţa, îşi duce traiul, de pe o zi pe alta, o familie numeroasă, cu patru copii: Nicoleta (13 ani), Irina (11 ani), Gabriel (10 ani) şi Ştefania (6 ani). Mama lor, Elena, în vârstă de 31 de ani, îi creşte frumos şi curat, dar în sărăcie, scrie adevarul.ro.  

Până anul trecut, toţi cei şase membri ai familiei au locuit într-o singură cameră. Acolo au dormit, acolo au mâncat şi acolo au visat la zile mai frumoase. Cu ajutorul Asociaţiei Solidarity Children, înfiinţată de un tânăr cu suflet mare, Daniel Filon, viaţa lor a început să se schimbe. Astfel, mica încăpere de doar câţiva metri pătraţi a fost tencuită, după ce vântul şi ninsoarea le intrau prin acoperiş. Mai mult, căsuţei i s-a adăugat o cămăruţă.

Campaniei umanitare i s-a alăturat şi „domnul Dan“, un cadru militar care locuieşte în Limanu, dar care vrea să rămână anonim. Aşa se face că în casa celor patru copii au apărut un televizor, un frigider şi o maşină de spălat. Familia trăieşte doar din alocaţiile copiilor şi din ce câştigă tatăl, care munceşte cu ziua prin sat. Sărăcia se vede şi se simte la tot pasul: noroiul ajunge până în tinda casei, coteţele sunt goale, iar câinii nici să latre nu mai au putere, din cauza lipsei de hrană. Pe sârma de afară stau întinse câteva rufe la uscat. Drumul până la intrare este o adevărată aventură: trebuie să calci pe pietre aruncate ici şi colo, dacă nu vrei să te afunzi în glod. Cei mici nu au unde să se joace şi întregul lor univers se reduce la cele două încăperi. Stau mai mult în casă, întrucât nu au bani de măşti, dar nici noroiul care-i înconjoară nu le permite să descopere viaţa de dincolo de pereţi. 

Cară apă  de la o pompă  

Din fericire, mama luptă din răsputeri pentru cei mici şi, atât cât poate, le supraveghează educaţia. Pe cele două tablete primite de la şcoală, copiii încearcă să ţină pasul cu colegii lor. „Avem două tablete, dar nu sunt prea bune şi nici noi nu prea avem semnal. Putem doar să trimitem lecţiile făcute, nu şi să participăm la cursurile online“, oftează Elena. Pentru micuţi, totul e porţionat: educaţie, curent şi apă. Întrucât locuinţa lor nu este racordată la sistemul centralizat, părinţii cară apă potabilă de la o pompă din apropiere. Târziu, în noapte, când toată lumea doarme, mama copiilor se apucă de rufe: montează un furtun la pompă şi porneşte maşina de spălat. Lipsurile de tot felul nu-i împiedică pe cei patru copii să viseze că vor deveni oameni cu stare şi că sărăcia va rămâne doar o amintire.  

Acum, că se apropie vizita lui Moş Crăciun, puştii freamătă de nerăbdare. Întrebaţi ce-şi doresc, frăţiorii au oferit răspunsuri diferite. Dacă Ştefaniei, mezina familiei,  i-ar plăcea „o jucărie mare“, Nicoleta are un mesaj tulburător: „Nu vreau dulciuri, că se termină repede şi nu ţin de foame, vrem mâncare“. Din fericire, înainte de Sărbători, familia primeşte multe ajutoare de la oameni cu suflet mare. Este singura perioadă din an când masa lor e plină cu bunătăţi. Se bucură mult, dar se gândesc şi la lunile grele ce vor veni.