Cele mai îndrăgite legende despre Nașterea Pruncului Iisus

Crăciunul este cea mai frumoasă, cea mai caldă şi mai emoţionantă sărbătoare a lumii creştine. În lumea întreagă circulă numeroase legende: unele povestesc cum s-a născut Iisus în ieslea gospodăriei lui Crăciun și cum s-a convertit el la creștinism, altele ne vorbesc despre misiunea lui Moş Crăciun să colinde prin lume cu daruri în sania lui trasă de reni.

Maica Domnului a cerut găzduire lui Moş Ajun

Una dintre cele mai vechi legende, referitoare la naşterea lui Iisus, spune că Maica Domnului a cerut găzduire lui Moş Ajun să nască în gospodăria sa. Pentru că era prea sărac să primească oaspeţi, Moş Ajun a îndrumat-o pe Maica lui Iisus să mergă la fratele lui mai înstărit, Moş Crăciun. Când a ajuns în gospodăria lui Moș Crăciun, spune legenda,  Maica Domnului a fost ocrotită de nevasta acestuia, care a ascuns-o în grajdul gospodăriei și acolo Fecioara Maria  L-a născut pe Iisus.

Transfigurarea sufletească a lui Crăciun

Într-o altă legendă se povesteşte că Fecioara Maria a urmat sfatul lui Moş Ajun şi s-a dus să nască în casa lui moş Crăciun. Crăciunoaia, care ştia că soţul ei nu-i iubeşte pe creştini, a adăpostit-o pe ascuns în grajdul casei şi i-a moşit pruncul. Când a aflat, Crăciun şi-a pedepsit soţia tăindu-i mâinile. Când a văzut nenorocirea, Fecioara Maria a înfăptuit un miracol şi i le-a lipit la loc. Crăciun şi-a recunoscut greşeala şi s-a bucurat văzând neaşteptata minune. Pentru că soţia lui n-a rămas infirmă, Crăciun s-a hotărât să sărbătorească evenimentul. Atunci, el a aprins un rug din lemne şi, cu toţii s-au prins în horă. Legenda urmăreşte transfigurarea sufletească a lui Crăciun, care s-a convertit la creştinism. După acest moment de euforie, Crăciun cel dur şi neînduplecat a devenit un om blând şi generos, dăruindu-i Fecioarei Maria bunătăţi făcute în gospodăria lui: lapte, caş, unt şi smântână. De atunci, spune tradiţia, Crăciun a primit de la Maica Domnului o pedeapsă blândă : de-a lungul secolelor, el trebuie ducă daruri copiilor și să vestească Naşterea Mântuitorului.

Moș Crăciun, un meșter iscusit de jucării

Se spune că Moș Crăciun a trăit de mult, de mult, și că era un meșter bătrân iscusit care meșterea jucării. Tot anul, meșterul lucra ,zi de zi,  tot felul de jucării. În data de 25 decembrie însă, el le vindea la un târg. Se dusese vestea despre meșterul care  lucra jucării  minunate, dar și pentru bunătatea lui, deoarece fiecare jucărie pe care o vindea era foarte ieftină. Meșterul știa că oamenii erau săraci  și voia  ca fiecare să  poată cumpăra o jucărie pentru copiii  lui. Într-o zi, de Crăciun, când meșterul se întorcea de la târg, în drum spre casă, el a zărit la o fereastră trei copii  și după tristețea care li se citea pe față, el  bănuia că n-au primit nici un dar în acea zi specială.

Bătrânul  s-a frământat și se întreba cum să le facă o bucurie micuților , pentru că vânduse jucăriile. Tocmai în ziua aceea, se întâmplase pentru prima dată că meșterul  iscusit vânduse la târg toate jucăriile. Totuși, el a căutat fără speranță în sacul în care dusese jucăriile la târg. Și, deodată, ce minune! Pe fundul sacului a găsit  o jucărie, un soldățel de plumb. Meșterul a fost fericit că a reușit să le dăruiască acelor copii sărmani o jucărie. De accea, în ziua specială de Crăciun, meșterul iscusit și-a propus să facă jucării pentru toţi copiii, mai ales pentru cei sărmani care, un an întreg,  speră să-și cumpere jucăria visată. Pe când meșterul  își făcea aceste planuri, în fața lui a apărut o căprioară rănită. Meșterul a bandajat-o, iar gingașa făptură, în semn de recunoștință, a vrut să-i mulțumească pentru ajutorul pe care i l-a dat. Legenda spune că la scurt timp, căprioara a făcut  și ea o minune :  a chemat o sanie trasă de reni  care a zburat cu meșterul prin văzduh.  Mai mult, legenda spune că  hainele vechi și ponosite ale  meșterului s-au transformat în haine frumoase de culoare roșie. În acea zi de Crăciun, meșterul sărac a devenit Moș Crăciun și, de atunci, el dăruiește copiilor cuminți jucării și dulciuri în lumea întreagă.  .

Un păstor bătrân a ocrotit-o pe Maica Domnului și pe Pruncul său 

Despre nașterea Pruncului Iisus se povestește și în  legenda păstorului bătrân și a câinelui său credincios. Era seară și un bătrân păstor căuta un loc unde să se adăpostească pe timpul nopții. Mergând însoțit de  câinele său, la un moment dat , câinele a început să-i vorbească și i-a spus că vede o stea foarte frumoasă pe cer și că aceasta îl îndeamnă s-o  urmeze. Păstorul a fost de acord și cei doi au mers călăuziți de lumina fascitantă a steleipână când au ajund. Deodată, steaua i-a călăuzit într-un pustiu. Acolo,  păstorul și câinele său au găsit un grajd în care se adăpostise o femeie și pruncul ei.  Pentru că afară se făcea din ce în ce mai frig, vitele din grajd încercau să-i încălzească, cu respirația lor, pe prunc și pe mama Lui.  Păstorul ( în realitate Moș Crăciun) constatând cât este frig, s-a dezbrăcat de haina sa de oaie și i-a învelit pe cei doi cu blana călduroasă. După aceea, pentru a se încălzi și el, s-a așezat între oi. Când a plecat din grajd, în zorii zilei , păstorul a fost înconjurat de o lumină  albă și strălucitoare. Ajuns în fața lui Dumnezeu, păstorul-Moș Crăciun a aflat că a fost răsplătit de Dumnezeu pentru gestul său protector, când i-a încălzit cu blana sa  pe Maicii Domnului  și pe Pruncul său. De atunci, păstorului i-a revenit misiunea să aducă an de an, în seara de Ajun, jucării și dulciuri copiilor. Și, tot de atunci, i-a rămas numele de Moș Crăciun.