Celebrul hoţ «Whisky Man» s-a apucat de făcut oale

E considerat unul dintre cei mai de temut spărgători de bănci din lume. De numele lui se leagă peste 30 de jafuri numai în Ungaria. Ani de-a rândul a trăit pe picior mare din „tunurile” pe care le-a dat. Acum, Ambrus Attila (46 de ani) s-a cuminţit: s-a apucat de olărit şi trăieşte de pe o zi pe alta din oale şi ulcele.

Originar din România, din zona Harghitei, Attila a prins de mic gustul tâlhăriilor. La noi, în comunism, câştigurile erau mici, iar pedepsele aspre, astfel că tânărul Ambrus a decis în 1988 să fugă în Ungaria, ascuns sub vagonul unui tren.

Acolo şi-a exersat calităţile de hoţ până-ntr-atât încât, în numai câţiva ani, a ajuns cunoscut la nivel mondial. S-au scris cărţi şi s-au realizat filme despre viaţa lui.

Oficial, el era hocheist. Dar a câştigat peste jumătate de milion de dolari jefuind oficii poştale şi mai apoi bănci. Legenda spune că înainte de fiecare jaf, Ambrus obişnuia să dea pe gât cât un pahar de whisky. Dublu! Aşa a căpătat porecla pe care o poartă şi azi: „Whisky Man".

Fostul tâlhar îşi vinde operele în târgurile din Ungaria

După ce ani de zile a pus pe jar poliţia, FBI şi Interpol, viaţa dublă de sportiv şi tâlhar i-a dat mari bătăi de cap hocheistului care a comis o greşeală majoră.

A cooptat un coleg de echipă în speranţa că va putea jefui bănci şi mai mari. Aşa a şi fost prins în 1999 şi condamndat la 17 ani de închisoare.

După 13 ani, însă, a părăsit detenţia cu gândul de a deveni băiat cuminte. Potrivit Jurnalul Naţional, „Whisky Man" s-a apucat de olărit. Asta a învăţat după gratii, olăritul şi engleza. El aseamănă perioadă petrecută în închisoare cu filmul "Tăcerea mieilor".

"Ştiţi filmul cu Anthony Hopkins. Aşa cum îl păzeau pe el într-un terrarium aşa m-au ţinut şi pe mine un an şi jumătate într-o cuşcă blindată antiglonţ. Aerul venea printr-un tub, restul era betonat. 23 de ore şi jumătate stăteam în aceste condiţii. M-au ţinut ca pe un animal sălbatic. M-am adaptat foarte greu. Am ripostat mereu. Am avut nenumărate probleme cu gardienii. Au fost şi câteva lucruri bune. Am studiat limba engleză", a mărturisit Ambrus pentru site-ul unguresc haon.hu.

Acum trăieşte din ­banii pe care îi câştigă prin târguri, la sfârşit de săptămână, şi vrea să se întorcă în România. „Cât am furat din bănci, am trăit într-un lux de nedescris. Acum, supravieţuiesc din olărit. Munca manuală nu mai este apreciată", se plânge Ambrus, citat de Jurnalul Naţional.