Coşmarurile copilului, vina părinţilor

Monştri, balauri, pierderea părinţilor, întuneric, cam asta visează copiii de grădiniţă. Te întrebi, probabil, de unde le vin în cap asemenea imagini. Majoritatea sunt generate chiar de părinţi sau de neglijenţa lor. Psihologul Mihaela Vintilă îţi spune cum să le alungi coşmarurile şi să le faci nopţile mai frumoase.

În primul rând, ai grijă la ce desene animate se uită. Unele pot fi violente, iar „monştrii" de acolo îl pot „vizita" pe copil şi noaptea, în vis.

El nu-ţi va spune că ceea ce vede la tv îi provoacă frică sau disconfort, pentru ca nu cumva să-i interzici să vadă desene.

Nu-l ameninţa cu „bau-bau", că-l „papă" cuţu sau că-l dai „babei cloanţa" dacă nu e cuminte. El nu trebuie nici măcar să ştie de existenţa unor asemenea personaje.

Odată amintite, ele vor crea copilului emoţii puternice şi nu va uita ameninţarea.

În vis, aceasta se va materializa şi va căpăta proporţii mult mai mari.

Relaţia defectuoasă dintre părinţi, sau dintre părinţi şi copil e o altă sursă a viselor urâte. Dacă adulţii se ceartă, dacă îi vorbesc urât şi celui mic sau, mai mult, dacă se ajunge la violenţă fizică, nici nopţile copilului nu vor fi prea liniştite.

„Cel mic poate visa că e atacat de oameni necunoscuţi sau de animale, că rătăceşte singur în locuri necunoscute, că şi-a pierdut părinţii sau că nu-şi mai găseşte casa", spune psihologul Mihaela Vintilă.

De asemenea, în cazul în care suferă diverse traume la grădiniţă, când e pus în situaţii delicate de educatoare sau de alţi copii, va visa urât şi noaptea.

Dacă a fost crescut de bunici, a primit multă atenţie şi s-a simţit protejat, iar la un moment dat situaţia se schimbă (părinţii îl duc la grădiniţă sau la bonă, iar el nu mai primeşte atenţia obişnuită), îşi va pierde sentimentul de siguranţă.

Atunci apar şi visele urâte, noaptea.

Nu e bine să doarmă în camera părinţilor

S-a întâmplat să vină în camera voastră, în miez de noapte, cerându-vă să-l primiţi în pat că a visat urât?

Evident, îl veţi primi. Dar pentru a evita ca acest lucru să devină obişnuinţă, cel mai bine e ca unul dintre părinţi să-l însoţească în camera lui şi să stea cu el până adoarme.

Explicaţi-i că nu există asemenea lucruri în realitate şi că nimeni nu îi va face rău.

Singur în camera lui de la cel târziu 3 ani

Chiar dacă e mic, îi puteţi amenaja o cameră, să-l obişnuiţi să doarmă singur.

Va avea sentimentul apartenenţei, va fi mai responsabil cu lucrurile lui.

„Dacă de bebeluş îl obişnuiţi să doarmă în patul lui, în camera lui, cu lumina stinsă, nu veţi avea nici o problemă mai târziu, pentru că nu va exista un moment al «rupturii» de părinţi.

După 3 ani, se va obişnui mai greu singur", spune psihologul Mihaela Vintilă.

Somnul odihnitor are loc doar pe întuneric.

Dacă îi vei lăsa lumina aprinsă, nu se va odihni la fel de bine.

Ca un compromis, poţi monta un bec de intensitate mică pe hol.