Creştinii ortodocşi în Săptămâna Deniilor. Vinerea Mare
De aceea, Biserica ne aduce aminte, zi de zi, momentele tensionate din viaţa lui Iisus, înainte de răstignirea Sa pe cruce: Cina cea de taină, Rugăciunea din Grădina Ghetsimani şi vânzarea Lui de Apostolul Iuda. „Săptămâna Pătimirilor se mai numeşte Săptămâna Mare pentru că în acest interval fiecare credincios poate să-şi recapituleze momentele esenţiale din viaţă, să urmărească cu mai multă atenţie rânduiala Postului şi să participe la slujbele povăţuitoare orânduite în mod special în săptămâna Deniilor. În acest mod, fiecare credincios îşi aduce prinosul de iubire şi de recunoştinţă faţă de momentele sublime din ultimele zile de viaţă pământeană ale Mântuitorului Iisus, care pentru noi şi pentru a noastră mântuire s-a răstignit în vremea lui Ponţiu Pilat, a pătimit şi a fost îngropat. După a treia zi, a urmat Învierea Sa, propovăduită de Sfintele Scripturi şi prăznuită de noi credincioşii la Sărbătoarea Sfintelor Paşti", ne spune părintele Valentin Fotescu, Doctor în Teologie, preot la Biserica Sfânta Vineri Nouă din Bucureşti.
În Denia de Vineri sunt evocate, deopotrivă, suferinţele şi umilinţele îndurate de Mântuitorul Iisus pentru noi şi pentru mântuirea noastră, dar şi durerea nespusă a Maicii Domnului văzându-şi fiul pe cruce. După ce Iisus a fost vândut de Apostolul şi ucenicul Său, Iuda, cu 30 de arginţi, Iisus a fost dus la arhiereul Ana, iar acesta l-a trimis la alt arhiereu, Caiafa, care L-a scuipat şi l-a umilit. Cei doi au încercat să-i găsească o vină, au adus doi martori mincinoşi care au susţinut că Iisus s-a lăudat cu o blasfemie: "Stricaţi Templul acesta şi în trei zile îl voi ridica", mărturisind ferm că El este Fiul Omului. În cele din urmă, neavând o dovadă a vinovăţiei, arhiereii l-au trimis la Pilat, guvernatorul roman al Provinciei Iudeea. Acesta L-a biciuit, apoi L-a întrebat pe Iisus dacă este Împăratul iudeilor. Iisus a confirmat: "Sunt împărat veşnic, iar Împărăţia mea nu este din lumea aceasta".
Ore în şir, cei trei arhierei L-au umilit pe Iisus, strârnind furia mulţimii şi a soldaţilor. În cele din urmă, Pilat a rostit sentinţa, iar Hristos a fost trimis spre locul osândei. Purtând o cunună de spini şi crucea în spate, legată de mâinile întinse, la ceasul al treilea, Iisus a ajuns la locul Căpăţânei. Aici a fost răstignit între doi tâlhari, pentru ca lumea să-l socotească şi pe El un făcător de rele. În timpul supliciului, mulţimea şi soldaţii au continuat să-l batjocorească. A rămas în istoria patimilor un alt gest al umilinţei: când I-a fost sete, Mântuitorului i-au dat să bea oţet amestecat cu fiere." Cu toate acestea, învăţăm de la Iisus să-i iertăm pe duşmani. Atunci, în plină suferinţă, Hristos s-a adresat tatălui ceresc: „Părinte, iartă-le lor că nu ştiu ce fac." Cu ultimele puteri, Mântuitorul a rostit cuvintele :"Săvârşitu-s-a!; şi-a înclinând capul şi Şi-a dat duhul. Ca o ultimă dovadă a umilinţă, Pilat a scris pe crucea Mântuitorului: "Iisus Nazariteanul, Regele Iudeilor", ne spune părintele Valentin Fotescu, doctor în Teologie, preot la Biserica Sfânta Vineri Nouă.
Semne miraculoase la moartea lui Iisus
În Sfintele Evanghelii s-a menţionat că, după moartea lui Iisus, au apărut mai multe semne miraculoase: s-a rupt catapeteasma Templului, s-a cutremurat pământul, s-au despicat pitrele.
În acelaşi timp, Iudeii se temeau că trupurile osândiţilor vor rămâne pe cruce în ziua următoare, când ei prăznuiau Paştele. De aceea, l-au rugat pe Pilat ca cei trei osândiţi să fie coborâţi de pe cruce; pentru a le grăbi moartea, exista obiceiul ca osândiţilor să li se zdrobească fluierele picioarelor. Iisus însă, murise. Pentru a fi convinşi că este mort, cu adevărat, un soldat L-a împuns cu suliţa între coaste. Potrivit tradiţiei, după ce era coborât după cruce, trupul oricărui decedat putea fi aruncat într-o groapă comună împreună cu crucea şi uneltele execuţiei. Ca alternativă, trupul mortului putea fi încredinţat unei persoane , dornice să-l îngroape. Citind Sfintele Evanghelii, aflăm că Iosif din Arimateea l-a coborât pe Iisus de pe cruce şi, ajutat de Nicodim, i-a uns trupul cu arome, L-au înfăşurat într-un giulgiu, iar capul într-o mahramă, respectând tradiţia iudeică şi L-au îngropat.