Criminalul din Cosmopolis ar fi vrut să-și otrăvească prima iubită că a plecat la facultate: „Mi-a fost frică aproape 20 de ani”
Maria Folea, medic psihiatru în vârstă de 44 de ani din Iași rupe tăcerea după aproape două decenii de teroare. Este prima soție a lui Robert Lupu, cunoscut acum de o țară întreagă drept criminalul din Cosmopolis.
Într-un interviu exclusiv pentru Antena3.ro, Maria povestește, cu o luciditate dureroasă, despre începuturile relației lor și despre calvarul care a urmat. O poveste despre frică, manipulare, abuz și despre o libertate câștigată abia după moartea fostului soț.
Totul a început în 1995, când Maria avea doar 15 ani. Robert Lupu, cu cinci ani mai mare, o abordează în liceul în care în acea vreme accesul era liber.
„Pe vremea aia intra cine voia, ieșea cine voia. Așa agăța copile. M-a întrebat la ce clasă sunt, mi-a adus flori, și a început să mă caute”, își amintește Maria. Diferența de vârstă nu părea anormală în acele vremuri. La fel cum, din păcate, nici violența în relații nu era ceva neobișnuit.
Relația evoluează rapid spre posesivitate și control extrem. „Trebuia să știe tot timpul unde sunt, cu cine vorbesc. Au început accesele de impulsivitate, controlul psihologic. Îmi era mai frică de mintea lui decât de pumnii lui”, povestește ea. Deși violența fizică nu era zilnică, Maria a trecut prin aproximativ zece episoade în 12 ani. „După fiecare palmă, își cerea scuze și minimaliza: ‘Asta nu e bătaie. Bătaie e când ajungi la spital’.”
Teroarea psihologică și frica permanentă
Ceea ce a marcat-o cel mai tare au fost însă metodele subtile, dar înspăimântătoare, de teroare psihologică.
„Punea bețe de chibrit ude în yală, să nu mai pot intra în apartament. Scotea siguranțele de pe scară. Mă ținea într-o continuă tensiune. Îmi spunea că o să-i spună tatălui meu ce fac, ca să mă sperie și mai tare.” De frica tatălui autoritar și a partenerului abuziv, Maria a rămas prinsă într-o capcană greu de spart.
Fiecare încercare de a-l părăsi se termina cu amenințări: cu moartea ei, a familiei ei, uneori în detalii înfiorătoare. Ca să dovedească că vorbește serios, i-a omorât pisicile. „Era clar că poate face orice”, spune ea.
Tentativa de otrăvire
Momentul de cotitură a fost la plecarea ei la facultate, la Iași. Într-o ultimă întâlnire, Robert a încercat să o otrăvească. „Mi-a dat o cană de cafea. Apoi mi-a smuls-o din mână și a băut-o el. După câteva minute, mi-a spus: ‘Aia era pentru tine. Avea zece comprimate de diazepam.’ A început să i se facă rău. Am chemat ambulanța, l-au dus la spital.”
Ani mai târziu, Robert a apărut în cabinetul Mariei, programat sub un nume fals. El a descris acest moment într-o carte ca pe o „reîntâlnire romantică”. În realitate, Maria a fost îngrozită. „Când asistenta mi-a zis cine e, m-au apucat tremurăturile. Am încercat să fiu profesionistă, dar abia când am ajuns acasă m-au copleșit emoțiile.”
Până sâmbăta trecută, Maria a trăit cu teama constantă că fostul ei soț ar putea reapărea oricând. Când a aflat că este căutat pentru o crimă, gândul ei a fost că va urma ea. „Mă gândeam că are o listă și că vin și eu la rând. A doua zi era 1 Iunie, voiam să ies cu fetița afară... Apoi am aflat că s-a sinucis. A fost prima noapte liniștită. Îmi pare rău pentru fata ucisă și pentru familia ei. Dar și pentru familia lui. Ei nu au nicio vină că el era un psihopat.”
Diagnosticul: psihopatie antisocială
Ca medic psihiatru, Maria nu are nicio îndoială asupra diagnosticului: „Avea tulburare de personalitate antisocială – psihopatie. Astfel de oameni nu se consideră bolnavi. Nu merg la terapie, nu văd nimic greșit în ce fac.”
Maria trage un semnal de alarmă: „Părinții trebuie să fie suficient de aproape de copiii lor, ca aceștia să poată vorbi deschis, fără frică. Iar fetele trebuie să știe că acești bărbați toxici sunt maeștri în a exploata vulnerabilitățile lor.”
Într-un final, Maria condamnă comentariile toxice din online, care aruncă vina pe victime: „Am trăit și eu stigmatizarea. Nu victimele sunt de vină, nu familiile lor. Gravitatea acestor abuzuri e reală, iar autoritățile sunt adesea neputincioase. Nu poți controla asemenea oameni.”
Maria Folea vorbește astăzi nu doar pentru ea, ci și pentru Teodora – tânăra ucisă în Cosmopolis – și pentru toate femeile care, din frică, tăcere sau rușine, nu au avut încă puterea să plece. Sau să vorbească.