Cum obține permisul de conducere o persoană cu handicap. Da, se poate!

Persoanele cu dizabilități sunt extraordinare. Pentru cele mai multe dintre ele handicapul nu e o opreliște, ci un imbold pentru a urni munții din loc. Oricât de greu ar părea din afară, persoanele cu handicap urcă pe munți, muncesc, vâslesc, câștigă medalii la concursuri internaționale, sunt minți sclipitoare. Explicația? Au o putere de autosugestie mult mai mare decât oamenii fără handicap. Iată cum pot obține permisul de conducere românii fără ajutorul picioarelor, al mâinilor sau cu deficiențe de auz!

Persoanele care au o formă de handicap locomotor, deficiențe de auz, de vedere, afecțiuni cardiace sau afecțiuni neurologice pot aplica pentru obținerea permisului de conducere. Cursurile școlii de șoferi și înscrierea la examenul auto sunt condiționate, însă, de verificări medicale minuțioase, atât înainte, cât și după obținerea dreptului de a conduce o mașină. Primul pas pe care trebuie să-l urmeze o persoană care prezintă un handicap este acela al efectuării unei vizite medicale, în urma căreia se va stabili în ce mod dizabilitatea pe care o prezintă îi va afecta capacitatea de a conduce vehicule. Dacă medicul spune că e aptă pentru condus, o persoană cu handicap poate urma cursurile de șofat. Însă, problemele încep chiar în această fază, întrucât în România sunt extrem de puține școli de șoferi care se adresează acestei categorii de persoane. Autoturismele pe care se fac cursurile de condus trebuie adaptate fiecărui tip de handicap și nu multe sunt firmele care își permit acest „lux”.  

Și, totuși, cum poate conduce o persoană cu handicap locomotor?

„Autoturismul trebuie adaptat și modificat în funcție de handicapul fiecărei persoane în parte. În acest caz, mașina nu poate fi decât cu cutie automată, deci dotată cu pedală de accelerație și cu pedală de frână. O persoană care nu are nici unul dintre cele două membre inferioare sănătoase va putea conduce autoturismul cu ajutorul unei manete atașate de șasiu. Când maneta e acționată spre corp, se accelerează. Când împingem maneta, frânăm. În cazul persoanelor care nu au un membru superior sau cărora le lipsesc degetele se folosește o nucă atașată de volan. Peste ea se poate adăuga un adeziv special, pentru o priză mai bună”, a declarat pentru ziarul nostru Vasile Cristea, președintele Asociației Persoanelor cu Handicap „Sporting” din Galați. Asociația a înființat propria școală de șoferi pentru românii cu handicap și, până acum, 25 de persoane, din mai multe județe, i-au urmat cursurile.

„Nu sunt prea multe școli de acest gen în România. Le poți număra pe degete. Aici în Galați mai exista una, dar se pare că a renunțat la a pregăti candidați pentru examenul auto. Unul din motive e acela că, totuși, nu sunt multe persoane cu handicap care vor să obțină permisul de conducere, iar firma nu agreează să plătească asigurare auto și taxe pentru o mașină care nu e folosită”, mai spune Cristea. Asociația deține un autoturism, achiziționat din Germania la mâna a doua, pe care l-a modificat pentru a fi folosit de persoanelor cu handicap.

Modificarea unui autoturism pentru persoanele cu dizabilități poate costa câteva mii de lei. Însă, dacă are noroc, o școală de șoferi poate obține un preț mai bun în colaborare cu un service auto agreat din România. „Adaptarea mașinii costă între 1.200 și 1.500 de lei. Noi avem nu parteneriat cu un service auto din Giurgiu, care lucrează extrem de profesionist”, ne dezvăluie Vasile Cristea. Însă, orice modificări aduse autoturismelor trebuie agreate de Registrul Auto Român. Uneori, acest proces de acreditare poate dura câteva luni.

O persoană care nu are un picior se va descurca destul de ușor la volanul unui autoturism cu cutie automată. „Întotdauna au existat prevederi legale în România care au ținut cont de dreptul persoanelor cu handicap de a conduce autoturisme. Și e normal să fie așa, fiindcă altfel vorbim de discriminarea persoanelor cu handicap”, spune fostul pilot de raliu Titi Aur.

Permis de conducere pentru deficiențe de vedere

Persoanele care au deficiențe de vedere pot spera la obținerea permisului de conducere, însă abia după ce primesc permisiunea medicului în urma unui examen medical complet. Conform Ordinului 1162/2010, care preia o serie de reglementări europene, solicitanții care sunt încadrați în grupa I cu deficiențe de vedere trebuie să aibă o acuitate vizuală binoculară, dacă este necesar, cu lentile de corecție, de cel puțin 0,5, atunci când se utilizează ambii ochi. „Câmpul vizual orizontal trebuie să fie de cel puțin 120 de grade, extensia trebui să fie de cel puțin 50 de grade la stânga și la dreapta și de 20 de grade ascendent și descendent”.

Permis de conducere pentru deficiențe de auz

Cursurile de șofat și permisul de conducere sunt posibile în cazul persoanelor cu deficiențe de auz din grupa a II-a numai cu avizul unei unități de asistență medicală autorizată. Conform prevederilor legale amintite, „se acordă o atenție deosebită examinării medicale, ținându-se seama de posibilitățile de compensare (aparate auditive – n.red)”.

Permis de conducere pentru handicapul locomotor

Așa cum am explicat mai sus, persoanele cu handicap locomotor pot conduce autoturisme în urma adaptării acestora în funcție de nevoia fiecăruia. Handicapul locomotor, ca orice tip de deficiență, poate evolua, iar în acest caz persoana în cauză trebuie să fie examinată cu regularitate pentru verificarea capacității de conducere a autovehiculului, atât pentru siguranța ei, cât și pentru siguranța celorlalți participanți la trafic. „În cazul staționării în evoluție a handicapului locomotor, permisele de conducere pot fi eliberate sau reînnoite fără efectuarea examinărilor medicale periodice”, se arată la articolul 3.2.2 din Ordinul 1162/2010.

Permis de conducere pentru afecțiuni cardiovasculare

„Orice afecțiune care poate expune candidatul pentru obținerea primului permis de conducere sau conducătorul auto care solicită reînnoirea acestuia la deteriorarea bruscă a funcționării sistemului cardiovascular de natură a provoca alterarea rapidă a funcțiilor cerebrale constituie un pericol pentru siguranța rutieră și este incompatibilă cu calitatea de conducător de autovehicule” (art. 4.1). Totuși, permisul auto poate fi eliberat sau înnoit în cazul persoanelor care poartă stimulator cardiac, însă doar cu avizul medicului de specialitate și cu condiția efectuării unor controale periodice.

Alte afecțiuni cardiace

Tensiune arterială anormală: eliberarea permisului e condițonată de rezultatele analizelor medicale și de eventualele complicații ori pericolul acestora pentru siguranța rutieră.

Angină pectorală: cursurile de șofat și examenul auto sunt inaccesibile persoanelor care suferă de angină pectorală de repaus sau la emoție.

Infarct miocardic: persoanele care au suferit cel puțin un infarct miocardic de-a lungul vieții pot trece prin examenul pentru permis și pot conduce mașini doar cu acordul medicului și cu condiția efectuării unor controale medicale periodice.

Permis de conducere pentru persoanele epileptice

Conducatorii auto sau solicitanții permiselor de conducere care suferă de epilepsie pot fi declarați apți pentru condus după trecerea unui an în care nu au mai avut nici o criză. În cazul persoanelor epileptice din grupa I, monitorizarea capacității de a conduce se întinde pe o durată de cinci ani. În acest interval, aspiranții la carnetul de șofer nu trebuie să aibă nici o criză. „Dacă persoana suferă de epilepsie, criteriile pentru acordarea/reînnoirea necondiționată a permisului nu sunt întrunite. Autoritatea responsabilă de eliberarea permiselor de conducere trebuie notificată în acest sens” (art. 6.3.5.1).În schimb, permisele de conducere pot fi eliberate sau reînnoite candidaților ori conducătorilor de autovehicule din grupa a II-a dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

a) solicitantul nu trebuie să urmeze tratament medicamentos antiepileptic în perioada în care nu trebuie să existe crize;b) a fost realizată o monitorizare medicală corespunzătoare;c) la examenele neurologice amănunțite nu trebuie să se confirme o patologie cerebrală aferentă afecțiunii și nu trebuie să se înregistreze nicio activitate epileptiformă pe electroencefalogramă (EEG);d) după un episod acut, trebuie să se facă o EEG și un examen neurologic corespunzator.