Cum sărbătoresc chinezii din România anul Șobolanului de Metal: «Avem nume de români, dar am păstrat tradiţiile»
25 ianuarie este prima zi din noul an chinezesc, considerat al Şobolanului de Metal. Ce înseamnă asta şi cum se distrează chinezii la trecerea dintre ani, au încercat să afle reporterii Click! în locul în care se află cei mai mulţi asiatici din România, Complexul Comercial Dragonul Roşu din Bucureşti.
”Un an al noilor începuturi, noilor oportuniţăţi şi al câştigurilor financiare”, caracterizează la unison chinezii din România Anul Şobolanului de Metal, indiferent dacă sunt tineri sau bătrâni, pragmatici sau visători. Libo are 40 de ani şi este din Hangzhou, un ”sătuc” cu 11 milioane de locuitori. ”De Revelion, chinezul indiferent că e bogat sau sărac trebuie să aibă masa plină. Un alt obicei este să petreci cu familia şi să stai acasă. De pe masă nu trebuie să îţi lipsească peştele, colţunaşii, spaghetele prăjite cu vită, pui sau porc. De băut poate să fie orice, dar chinezul de rând nu prea bea şampanie, ci o ţuică tare din orez (53 de grade) denumită baijin”, povesteşte Libo.
Conaţionalul său San Jian Shun ne spune deja să îl strigăm Sandu. Are 50 de ani şi este din localitatea Fujian, situată în apropierea graniţei cu Taiwanul. “Pentru mine contează să se păstreze obiceiurile: neapărat se pune pe uşă o inscripţie scrisă cu roşu care înseamnă noroc, să ai pe tine ceva roşu şi, după Revelion, în prima zi a noului an să nu faci nimic, doar să te odihneşti”, declară Sandu. Tânărul Zhao Qingwei din Zhejiang are doar 30 de ani, dar în ciuda vârstei ştie pe de rost obiceiurile legate de noul an.
“Neapărat se dau bani la copii într-un plic roşu. Persoanele care se nasc în acest an vor fi gurmande şi vor adora mâncarea. În plus, despre copiii născuţi în Anul Şobolanului se spune că vor fi iuţi, descurcăreţi ca animalul care dă numele anului”, spune Zhao. Tot el ne dezvăluie că nu prea se mănâncă dulciuri de Revelion, dar cei care doresc preferă o prăjitură de orez.
Spre deosebire de români, chinezii nu sărbătoresc în minutele care marchează trecerea dintre ani cu focuri de artificii, preferând lansarea de lampioane luminoase. Aflaţi la mii de kilometri de casă, chinezii din România nu şi-au uitat obiceiurile şi le păstrează cu evlavie chiar dacă unii folosesc deja nume româneşti.