Curtea de Argeş, ultimul drum al regilor

Cu o istorie scurtă în România, monarhia a primit o puternică lovitură la începutul veacului trecut. Românii au îngropat trei suverani în 13 ani, pe care i-au plâns îndelung.

Mai întâi a fost Carol I, în septembrie 1914, apoi Regina Elisabeta, în februarie 1916. Funeraliile Regelui Ferdinand, din 24 iulie 1927, au scos din case peste 40.000 de români care au vrut să-şi arate respectul pentru cel care a întregit ţara după Primul Război Mondial.

Moartea sa, survenită la 62 de ani în uma unui cancer de colon, la Sinaia, a şocat toată scena politică. Motivul? Ţara nu avea succesor cu putere de conducere, întrucât nepotul defunctului rege, Mihai, nu împlinise nici măcar vârsta de şase ani.

Trei oameni au fost desemnaţi să conducă destinele ţării – Principele Nicolae, Patriarhul Miron Cristea şi fostul preşedinte al Curţii de Casaţie, Gheorghe Buzdugan – care au format Consiliul de Regenţă. Toţi au jurat credinţă Majestăţii Sale Regele Mihai I, „un rege de cinci ani”, după cum nota la vremea respectivă Le Petit Journal.

Înhumare amânată

Funeraliile naţionale ale Regelui Ferdinand I ar fi trebuit să aibă loc la 23 iulie 1927. Însă, la insistenţele Reginei Maria, acestea au fost amânate cu o zi. Regina se temea că locuitorii Capitalei nu vor avea suficient timp pentru a-şi lua rămas bun de la regele lor.

Rămăşiţele pământeşti ale suveranului au fost aduse, de la Sinaia la Bucureşti, în seara de 21 iulie, cu trenul. Ziarul Universul, care a consacrat zeci de pagini decesului şi funeraliilor, nota: „Vagonul mortuar era în interior drapat cu negru, având la mijloc un catafalc îmbrăcat în purpură, pe care era aşezat sicriul din lemn de nuc galben. Deasupra acestuia, drapelul regal, sabia şi pălăria de vânători de munte ale defunctului suveran. (...) Trenul mortuar a fost oprit în răstimpuri foarte scurte la Comarnic, Câmpina şi Chitila, iar prin celelalte gări dintre Sinaia şi Cotroceni a înaintat cu viteză redusă. Peroanele tuturor gărilor erau drapate cu negru şi arborau drapele cernite. Pe tot drumul, bărbaţi şi femei aşteptau trecerea convoiului”.

La Ploieşti, cortegiul s-a oprit pentru oficierea unei slujbe. În ciuda ploii, mii de oameni s-au înghesuit pe unde au putut pentru a asculta cântul preoţilor. În următoarele două zile, vineri şi sâmbătă, zeci de mii de români au trecut pe la Palatul Cotroceni pentru a  aduce un ultim omagiu regelui lor.

Presa vremii aprecia că în jur de 3.000-4.000 de oameni treceau prin faţa catafalcului în fiecare oră. Sâmbătă seara, la ora 23.00, sicriul a fost închis şi pregătit pentru plecarea spre Curtea de Argeş, programată a doua zi.

Cu trenul spre cimitir

Ziua de duminică, 24 iulie 1927, a fost una extrem de tristă. Ea a început cu o slujbă ţinută la Palatul Cotroceni. Sicriul, înfăşurat în drapelul tricolor cu stema regală, a fost scos în faţa palatului şi aşezat pe un afet de tun de 120 mm, tras de şase cai, conform Historia.

Clopotele a sute de biserici au început să dăngăne puternic şi 101 salve de tun au fost trase în cinstea regelui. Cortegiul funerar, format din zeci de mii de oameni, s-a pus în mişcare, până la Gara de Nord.

Aici, sicriul a fost urcat în trenul regal cu destinaţia Mânăstirea Curtea de Argeş, locul de înhumare al monarhilor români. Sosirea cortegiului a fost întâmpinată cu salve de tun şi cu mii de capete plecate. Regele Ferdinand I a fost înmormântat alături de Carol I şi Elisabeta.

Regina Ana, 13 zile de omagiu

Regina Ana a României s-a stins din viaţă la 1 august 2016, în Spitalul din Morges, Elveţia. Avea 92 de ani. Trupul neînsufleţit al Reginei a fost adus în ţară abia la 9 august, cu avionul, când a fost depus la Castelul Peleş din Sinaia. Acolo, i-au adus un ultim omagiu cei care au preţuit-o, doar în ziua de 10 august, după un calendar strict.

A doua zi, pe 11 august, Regina Ana avea să fie adusă la Bucureşti, în sala Tronului Palatului Regal.

Vreme de două zile, bucureştenii au putut trece prin faţa catafalcului pentru a-şi prezenta omagiile.Spre deosebire de Regele Ferdinand I, funeraliile Reginei Ana au avut loc abia la 12 zile de la decesul acesteia. Trupul neînsufleţit al reginei a fost transportat spre Mânăstirea Curtea de Argeş cu o maşină mortuară care a făcut mai multe popasuri pe traseu, pentru ca trecătorii să-şi ia adio de la suverană. După mai bine de trei ore de mers pe traseul Bucureşti – Chitila – Mogoşoaia – Buftea – Topoloveni – Piteşti – Curtea de Argeş, sicriul este coborât şi depus în noua Catedrală Arhiepiscopală şi Regală de la Curtea de Argeş.

Slujba de înmormântare a fost oficiată de ÎPS Calinic, Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului. Înhumarea a avut loc într-un cadru privat, curioşii şi simpatizanţii monarhiei având acces doar în faţa porţii de intrare în Parcul Arhiepiscopiei Curtea de Argeş.

Funeraliile Reginei Ana n-au avut nici pompa, nici impactul celor organizate pentru Regele Ferdinand I. Discreţia solicitată de familia regală, precum şi scăderea interesului românilor pentru monarhie au contribuit la această imagine de „eveniment privat”.