De ce expresia „Nu sunați la Distrigaz!” a devenit o normalitate periculoasă pentru locatarii din Capitală

„Dacă sunați la Distrigaz, rămânem fără gaze.” O frază care, deși ar trebui să sune absurd, a devenit în ultimii ani un avertisment des întâlnit pe scările blocurilor din București.

În unele imobile, mesajul este chiar afișat pe ușile de la intrare, iar locatarii îl repetă ca pe o regulă de conviețuire. În spatele acestei „normalități” aparent banale se ascund frica, birocrația și o lipsă cronică de încredere în instituțiile care ar trebui să garanteze siguranța oamenilor, potrivit Adevarul. 

„Dacă sunați la Distrigaz, rămânem fără gaze”

Totul a pornit de la o postare pe platforma Reddit, unde un utilizator a distribuit fotografia unui anunț lipit la intrarea într-un bloc din București:

„Stimați locatari, dacă simțiți miros de gaz pe scară sau în apartamente, vă rog frumos să nu sunați la Distrigaz. Mă anunțați pe mine la orice oră. Dacă sunați la Distrigaz, o să rămânem fără gaze. Mulțumesc.”

Imaginea a stârnit mii de reacții și sute de comentarii, mulți utilizatori recunoscând că astfel de anunțuri sunt, din păcate, ceva comun în asociațiile de proprietari din Capitală.

Dezbaterea a venit în contextul tragediei de pe Calea Rahovei, unde o explozie devastatoare a distrus mai multe apartamente și a ucis trei oameni. Evenimentul a reaprins discuția despre felul în care funcționează sistemul de intervenție în caz de scurgeri de gaze și despre teama oamenilor de a apela la procedura oficială.

De ce ezită oamenii să sune

Pentru mulți locatari, evitarea apelului la Distrigaz nu are legătură cu inconștiența, ci cu frica de a rămâne fără gaze zile întregi și de a suporta costuri mari pentru repornirea instalației.

Un bucureștean a relatat pe Reddit experiența sa:

„După ce mi s-a fisurat furtunul la aragaz, am sunat la Distrigaz. Au oprit gazul în tot blocul și mi s-a spus că trebuie să plătesc 800 de lei pentru redeschidere, plus 200 de lei pentru fiecare apartament verificat. A durat patru zile până s-a rezolvat.”

Un alt utilizator a adăugat ironic: „Mă sunați pe mine, să moară ce-am pe casă! Și în loc de gaze, rămâneți fără case!”

Mulți susțin că întreaga procedură e prea greoaie și costisitoare, iar operatorii nu colaborează eficient cu asociațiile de locatari. În plus, redeschiderea gazelor poate dura de la câteva zile până la câteva săptămâni, mai ales când e nevoie de verificarea întregului bloc.

„După evenimentul ăsta, poate se uită cineva la procedură. La noi a durat patru zile să pornească gazul, deși țeava fusese reparată a doua zi”, a povestit un alt utilizator. „Unde am stat în chirie, a durat trei săptămâni până au repornit. Când au venit să verifice, unii nu erau acasă. Până s-au strâns toți... a fost un coșmar.”

Unii comentatori consideră însă că, în ciuda inconvenientelor, procedura strictă este necesară.

„E de o mie de ori mai bine să închidă gazele degeaba decât să nu o facă. Mai bine stai cu pătura pe tine decât să mori. Pneumonia se tratează mai ușor decât explozia”, scrie cineva.

Alții atrag atenția că problema nu este legea în sine, ci felul în care este aplicată:

„Nu e suficient să pui sigiliu și să pleci. Trebuie o protecție reală, cu lacăt. Firma ar fi vinovată dacă lasă doar un fir drept siguranță. Legea e prost făcută, dar toată lumea o aplică mecanic.”

Un alt locatar a relatat experiența proprie:

„Am simțit miros de gaz, am sunat la Distrigaz și au sigilat tot blocul ,100 de apartamente, cu patru zile înainte de Crăciun. M-a înjurat tot blocul. Gazul a revenit după Anul Nou. Deci, să mai suni sau nu? E ușor să judeci, dar mai greu să trăiești consecințele.”

Replica unui alt utilizator a fost tranșantă: „Evident că trebuie să suni! În cel mai rău caz, te înjură vecinii. În cel mai bun caz, trăiești.”

O cultură a lipsei de prevenție

Mulți participanți la discuție au dus problema într-o zonă mai profundă: lipsa culturii de prevenție în România.

„Românului îi lipsește educația de prevenție. Mergem la dentist doar când nu mai suportăm durerea. Facem analize doar când e prea târziu. La fel și cu gazul — așteptăm să moară cineva, apoi ne mirăm că nu s-au luat măsuri.”

Un alt utilizator a amintit un caz mediatizat, în care un bărbat care a raportat o scurgere de gaze la bloc a fost ulterior amenințat și agresat de vecini, pentru că „i-a lăsat fără gaze”.

„Omul a fost bătut și scuipat. Veneau noaptea la el, îi loveau ușa. A vrut să se mute de frică. N-a mai explodat nimic, din fericire. Dar așa ceva spune totul despre mentalitatea noastră.”

Cum funcționează, de fapt, procedura Distrigaz

Procedura oficială de intervenție a operatorilor de distribuție, precum Distrigaz Sud Rețele, este reglementată strict prin lege. Scopul ei este siguranța populației, nu sancționarea locatarilor.

Dacă cineva simte miros de gaz, primul pas este apelarea liniei de urgență a operatorului (disponibilă 24/7). Echipele de intervenție ajung la fața locului și, dacă se confirmă o scurgere, pot decide suspendarea alimentării la nivelul blocului.

Operatorul răspunde doar de rețeaua de distribuție până la contorul principal, iar problemele din interiorul blocului țin de responsabilitatea asociației de locatari sau a proprietarilor.

După oprirea gazului, locatarii trebuie să contacteze o firmă autorizată ANRE, care verifică instalația și remediază eventualele defecțiuni. După finalizarea reparațiilor, firma eliberează un proces-verbal de conformitate, document ce trebuie transmis către Distrigaz. Abia apoi se poate relua furnizarea gazelor.

În teorie, procesul ar trebui să se finalizeze în 24-48 de ore. În practică, poate dura mult mai mult, din cauza lipsei de personal, a procedurilor birocratice și a dificultății de a găsi toți locatarii acasă în același timp.

Între teamă și responsabilitate

Dezbaterea online a arătat o realitate îngrijorătoare: românii se tem mai mult de disconfort decât de pericol. Procedurile complicate, comunicarea deficitară și costurile ridicate i-au făcut pe mulți să considere firesc să nu sune la Distrigaz, chiar și atunci când simt miros de gaz.

Dar experții avertizează că orice întârziere poate fi fatală. Explozia de pe Calea Rahovei a demonstrat cât de rapid se poate transforma o neglijență într-o tragedie.

„E mai bine să rămâi o zi fără gaze decât o viață fără casă”, a comentat un internaut.