Doi ani de durere şi neputinţă!

A mai trecut un an peste Colectiv. Luni seară, la ora 22.32 se împlinesc fix doi ani de când câteva scântei ale unor artificii au aprins tavanul clubului bucureştean. 64 de oameni au pierit în chinuri înfiorătoare, iar peste 100 au fost răniţi. Câţiva dintre supravieţuitorii tragediei fac mărturisiri dureroase.

E greu de imaginat ce e-n sufletul lor. Al supravieţuitorilor din Colectiv şi al celor care şi-au pierdut copiii acolo. Arsurile care le-au mutilat trupurile nu s-au vindecat încă, mulţi dintre ei fac încă recuperare şi continuă şirul operaţiilor. Retrăiesc mereu clipele de groază din noaptea de 30 octombrie 2015, le e dor de prietenii pe care i-au pierdut acolo şi se simt neputincioşi când văd că în România nu s-a schimbat nimic de atunci. Aceeaşi neputinţă, dar şi furie le au şi amărâţii de părinţi, care, de luni, încep să facă parastase de doi ani pentru copiii care le-au murit în Colectiv. Primii 27 au pierit chiar în acea noapte blestemată, iar ultimul din cei 64 s-a stins în 14 martie 2016, după trei luni şi jumătate de agonie.„Au trecut foarte repede aceşti doi ani. Încerc să fie ca înainte, dacă nu m-ar durea... te ţine pielea. Când e mai urât afară, se strânge pielea. Dar e mai greu că îţi lipsesc, că nu îţi vezi prietenii, decât durerea ta. Am pierdut 10 prieteni. Timpul le rezolvă pe toate, dar doi ani e puţin. Eu nu am visat niciodată că ard, dar îmi visez prietenii, am coşmaruri. Plâng şi acum”, povesteşte Livia Lupu.

Tânăra nu a uitat nicio clipă cum a început totul. „Eu am văzut perfect tot, pentru că eram la prima masă. Au pornit artificiile, au făcut un „fâs”, a încercat cineva să stingă cu paharul de bere. A cerut un extinctor care nu a făcut nimic, pentru că nu mergea. A spus Găluţ (Andrei Găluţ, solistul trupei Goodbye to Gravity): «Asta nu era în program, ieşiţi». A fost foarte repede. Atât a fost. Câteva secunde. Eu am intrat pe un hol şi acolo am rămas. Am fost blocată în uşa ce era închisă, nu am putut ieşi. Mă călca lumea, am avut picioarele vinete. Degetele mi-au fost strivite. Când s-a deschis uşa, am avut instinctul de a mă face ghem, apoi şi flacăra a ieşit peste mine. M-au scos un prieten şi Adi Despot de la Viţa de Vie”, povesteşte, pentru Mediafax, Livia.La rândul lui, Dragoş Dincă (20 de ani), student în anul II la Facultatea de Fizică de la Măgurele, spune că tragedia i-a schimbat viaţa complet. „De la tragedie, mie mi s-a schimbat viaţa complet. Sunt mult mai responsabil, sunt foarte precaut. În opinia mea, dacă eram toţi calmi în acea noapte şi nu ne împingeam, nu ne călcam în picioare, scăpam teferi mai mulţi. Peste mine a căzut o persoană şi am avut ambele picioare luxate din cauza îmbulzelii. Eu eram în faţa scenei, dar primul meu instinct, atunci când am văzut ce se întâmplă, a fost să mă retrag. Iniţial, oricum toţi stăteau şi se uitau în sus”, a rememorat Dragoş.

Filmul tragediei

• Pe 30 octombrie 2015, circa 300 de tineri se aflau în club pentru a asita la concertul de lansare a noului album al trupei Goodbye to Gravity.
• La ora 22.32 a fost înregitrat primul apel la 112. Acesta anunța o tragedie de proporții, cauzată de aprinderea tavanului și a stâlpilor de susținere îmbrăcați în burete. Dispecera nu era convinsă de amploarea evenimentului. Primii salvatori care au ajuns la club au fost șocați de numărul răniților.
• 27 de persoane au fost scoase decedate din club sau și-au pierdut viața în primele ore. În final, 64 de persoane au decedat și alte 146 au fost rănite.
• Zeci de persoane cu arsuri grave au fost transportate în clinici și spitale din Europa și Israel, însă pentru cei mai mulți dintre răniți a fost prea târziu.