El ar fi trebuit să conducă România, nu Ceaușescu

Dacă la moartea lui Gh. Gheorghiu-Dej, în 19 martie 1965, lucrurile s-ar fi petrecut conform dorinţei acestuia, Gheorghe Apostol ar fi trebuit să-i devină urmaş la conducerea PCR și, implicit, a țării. Ambiţia lui Nicolae Ceauşescu şi calculele altor “grei” ai partidului, în frunte cu Ion Gheorghe Maurer, au schimbat, însă, destinul ţării. Ceauşescu a preluat conducerea, în timp ce, după 1969, Apostol a fost marginalizat şi îndepărtat din sfera puterii. Dar i-a supraviețuit lui Ceaușescu încă două decenii, murind în 2010, la vârsta de 97 de ani.

Născut la 16 mai 1913, în comuna gălăţeană Tudor Vladimirescu, Gheorghe Apostol a intrat de tânăr şi în vâltoarea muncii, dar şi în rândurile comuniştilor români. Încă din 1927 l-a cunoscut pe Gheorghe Gheorghiu-Dej, viitorul lider comunist al țării, care lucra ca electrician la Atelierele CFR din Galaţi, unde muncea şi Apostol. Deşi acuzat mai târziu că ar fi fost prea moale pentru un adevărat lider comunist, Apostol, după cum mărturisea el însuşi, era iute la mânie şi nu se sfia să se ia la bătaie pentru orice nedreptate făcută lui ori colegilor săi de muncă. În 1934 devine membru al Partidului Comunist din România şi cam tot atunci e arestat prima oară. Până în august 1944, petrece, în total, aproape 9 ani prin temniţe, inclusiv la Doftana, unde îl cunoaşte şi pe Ceauşescu. “Mi-a făcut o impresie rea, era un om foarte arogant (…) îngâmfat, nu admitea discuţii contradictorii pe nici o temă. Socotea că el este mai superior decât noi”, declara Apostol într-un interviu din Jurnalul Naţional.

A fost liderul comuniștilor români timp de un an și jumătate

Preţuit de Dej, Apostol ajunge, după 1945, în conducerea Partidului Muncitoresc Român. Dar şi preşedinte al Confederaţiei Generale a Muncii. Apoi, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri în guvernul Gheorghe Gheorghiu-Dej, 1952-1954 şi Prim-vicepreședinte în cele conduse de Ion Gheorghe Maurer în perioada 1961-1967. Pentru un an şi jumătate, între aprilie 1954 şi octombrie 1955, devine chiar primul om din partid, cu aprobarea lui Dej, ca prim-secretar al Comitetului Central al PMR. Practic, era pregătit de Dej să-i urmeze la conducere, după moartea sa. Dar, în martie 1965, când Gheorghiu-Dej a decedat, Ceauşescu a reuşit să-i convingă pe alţi lideri comunişti, în frunte cu Maurer, că el e cel potrivit pentru a-i succede la conducere. De-acolo, soarta României, dar şi a lui Apostol, s-a schimbat. Treptat, începînd cu 1969, a fost marginalizat în interiorul partidului şi trimis la “munca de jos”.

I-a supraviețuit lui Nicolae Ceaușescu încă două decenii

Aceasta avea să însemne posturile de director al Rezervelor Statului, apoi, între 1977 şi 1988, de ambasador în Argentina şi în Brazilia. Întors în ţară, iniţiază şi semnează, alături de alţi foşti demnitari comunişti, celebra “Scrisoare a celor şase” din martie 1989, un document ce îl critica aspru pe Nicolae Ceauşescu, Apostol fiind anchetat şi pus sub arest la domiciliu. În două rânduri, l-a acuzat pe Ceauşescu de tentativă de asasinat, considerându- l vinovat pentru două accidente suspecte de maşină, în 1967 şi 1972. “Erau organizate de Ceauşescu, pentru a mă lichida. În ultimul accident, soţia a suferit 26 de fracturi, una la coloana vertebrală şi numai o minune a salvat-o”, declara Apostol, acum câţiva ani.Gheorghe Apostol a fost căsătorit de trei ori. Prima oară înainte de război, a doua oară cu Melita Apostol, fostă directoare a Radioteleviziunii între anii 1954–1958. Ultima soţie, începând din 1962, i-a fost balerina Adriana Codreanu, fostă prim-solistă a Operetei de Stat. Din primele două căsnicii au rezultat trei copii: Ecaterina (Geta), Gheorghe (Gelu) şi Sanda. Sanda Apostol, fata cea mică, locuieşte din 1988 în Israel, fratele ei, Gheorghe, s-a stabilit, din aceeaşi perioadă, în Canada, Ecaterina fiind singurul copil care a rămas în ţară. A murit în august 2010, fiind înmormântat în Cimitirul Cernica.