El e „îngerul păzitor” al muncitorilor de pe mare
De la răsăritul soarelui şi până la apus, zboară deasupra mării. „Eşti deasupra unei suprafeţe plane, nesfârşite. Apă peste tot”. Nu-i uşor! Dar pilotul Vasile Chivu are zeci de ani de experienţă. Pe vremea lui Ceauşescu „pândea” din aer imigranţii care voiau să intre ilegal în România. Acum, ajută zilnic muncitorii de pe platformele petroliere.
Pe Vasile Chivu (58 de ani) l-am întâlnit pe Aeroportul Tuzla, din judeţul Constanţa. Vine la muncă atunci când se luminează de ziuă şi pleacă doar atunci când apune soarele. Este unul dintre „aşii” aviaţiei din România, având peste 8.000 de ore la manşă. Pe vremea lui Ceauşescu, în calitate de pilot militar, făcea „de gardă” cu elicopterul peste Marea Neagră, unde se puteau aventura românii care visau la lumea liberă.
„Atunci nu exista noţiunea de zbor offshore pentru că suna periculos. Îi spuneam zbor deasupra mării şi păzeam în fiecare zi, de la răsaritul soarelui până la apus, graniţa maritimă a României, ca să-i depistăm pe cei care încercau să treacă «dincolo». Cu «hidrotrotineta» sau cu bărcile de hârtie, eventual. Păzeam graniţe mai mult pentru eventualii «nebuni» care ar fi vrut să intre, nu să iasa!”, ne mărturiseşte pilotul, care îşi aduce aminte de un moment comic. Un fost coleg militar a încurcat submarinul românesc cu inamicii, fiind mustrat de comandantul unităţii. Când depistau un infractor, anunţau paza de coastă care se deplasa de urgenţă la faţa locului.
Acum, are o altă muncă dificilă. Zi de zi transportă muncitori pe platformele petroliere din Marea Neagră. Le duce hrană, medicamente, îi aduce la spital în caz de accidente. Zborul peste mare este una dintre cele mai grele misiuni de aviaţie. „Eşti deasupra unei suprafeţe plane, care pare nesfârşită: apă peste tot! În realitate, lucrurile sunt complicate, comandantul şi copilotul simt o responsabilitate în plus pentru oamenii pe care îi duc pe mare, pentru că singura posibilitate de salvare în cazul apariţiei unei situaţii de urgenţă ar presupune o aterizare forţată pe apă. Nu e deloc simplu. Această meserie trebuie făcută riguros, exact, profesionist. Dacă nu înţelegi asta, mai bine te apuci de plantat panseluţe”, râde pilotul.
Aceşti piloţi sunt pregătiţi să ducă în condiţiile cele mai dificile pasageri la destinaţie, pe platforme petroliere sau pe vase, să salveze vieţi şi să instruiască tinerii în tainele pilotajului. „Poate că din toate misiunile, cele mai demne de a fi luate în seamă sunt cele când trebuie să ajuţi la salvarea vieţii unor oameni, pentru că au probleme medicale şi, fiind acolo, pe mare, îşi pun toată nădejdea că vine elicopterul”, povesteşte comandantul.
Piloții de la Aeroportul Tuzla fac cinci zboruri pe zi și transportă peste 20.000 de muncitori anual, atât pe platformele petroliere, cât și pe vase de explorare. În Marea Neagră au mai rămas opt platforme petroliere. Angajații lucrează în schimburi și locuiesc departe de casă câte o săptămână, în funcție de firma pentru care-și desfășoară activitatea. Însă și banul este pe măsură, în România un muncitor poate câștiga 2.000 euro lunar.