El le cântă călătorilor Phoenix şi Metallica

George Nuţu îşi cântă durerea în fiecare zi. Nu a avut parte de căldura unui cămin, a dormit pe străzi şi a stat nemâncat zile în şir. Dumnezeu l-a înzestrat însă cu un talent deosebit. Vocea sa şi felul în care mânuieşte chitara îi încântă pe călătorii din autobuzele şi tramvaiele din Bucureşti.

„Stau singur şi mă-ntreb/ De ce-am plecat de-acasă / (…)/ Căci n-am greşit cu nimic/ Dar cât am pătimit! /Hulit am fost fără rost/ De cei ce i-am iubit!”, aşa sună versurile unei piese celebre ale trupei Phoenix, care i se potrivesc mânuşă lui George (31 de ani).

Avea doar 3 ani când mama l-a părăsit, iar la 9 ani, sătul de bătăile primite de la tatăl său, a fugit de acasă. A luat trenul din Olteniţa şi a venit la Bucureşti, unde a dormit pe străzi, în canale şi a cântat prin metrou pentru a-şi cumpăra o pâine.

O organizaţie umanitară l-a luat în grijă la 12 ani şi aşa i-a fost descoperit talentul: „Aveam un profesor de la Şcoala de Arte care venea să ne predea. M-a auzit cântând şi m-a încu­ra­jat. Mi-a spus că pot să fac lucruri mari cu talentul meu.” Până acum şi-a cumpărat şase chitare şi pentru toate a trudit luni la rând, strângând pet-uri şi doze de aluminiu.

George ştie peste 100 de melodii şi le cântă călătorilor folk, rock sau romanţe. „Cânt din plăcere! Nu cerşesc. Dacă cineva îmi intinde un leu, îl iau şi ştiu că am de-o pâine în acea zi”, ne-a spus trubadurul, care cântă până şi piesele celebrei trupei rock Metallica. Din banii pe care-i câştigă îşi plăteşte chiria şi mănâncă. „Am închiriat o cameră cu 20 de lei pe zi. Condiţiile sunt mizere, dar măcar am un acoperiş. Dacă strâng banii de chirie şi de o ciorbă, sunt mulţumit”, a conchis tânărul.