Fecioara Maria, Născătoare de Dumnezeu, recunoscută oficial după 400 de ani

Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului este o sărbătoare veche, dar nu era generalizată în rândul tuturor creștinilor. Ea a fost instituită, pe tot teritoriul imperiului bizantin abia între anii 588 și 602 de către împăratul Deciu.

Iisus a lăsat-o pe Fecioara Maria în grija lui Ioan 

Dumnezeu a lăsat poruncă în decalog, înscrisă veșnic în piatra tablelor legii, drept a cincea poruncă: “Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta”. Pentru că Iisus a venit în lume să completeze legea și nu să o strice ne dă pe sine drept exemplu și, chiar când se afla pe cruce, nu înainte, o încredințează pe mama sa apostolului Ioan. Astfel, femeia care își pierde pe cruce fiul nu rămâne singură și fără sprijin la bătrânețe, ci primește un nou fiu, care să se îngrijească și să o cinstească. Ioan a luat-o acasă la el, lângă Grădina Ghetsimani, unde Fecioara a trăit până la sfârșitul vieții sale pe acest pământ.

Maica Domnului, recunoscută oficial după 400 de ani

Au trebuit apoi să treacă 400 de ani și să aibă loc un sinod pentru ca Maicii Domnului să i se recunoască atributul de “Născătoare de Dumnezeu”, Theotokos în limba greacă.

Sinodul a fost întrunit la porunca împăratului Teodosiu al II-lea în principal, pentru a pune capăt disputelor dintre Sf. Chiril, patriarhul Alexandriei, și Nestorie, patriarhul Constantinopolului. Cel din urmă nega uniunea dintre cele două firi ale lui Hristos, de Dumnezeu și de om, și o considera pe Maria doar “născătoare de om”, anthropotokos sau cel mult “născătoare de Hristos”, hristotokos. 

Nestorie propovăduia învățătura prin care Iisus Hristos nu este Dumnezeu, este o persoană diferită de Tatăl cel Ceresc și de aici concluziona că Dumnezeu nu a suferit și nici nu a fost răstignit pe cruce. Această învățătură ce avea să fie considerată erezie a fost condamnată mai întâi de un sinod local, la Roma, condus de papa Celestin I (422-432).

În cele din urmă, după multe discuții și controverse, în anul 431, la Efes are loc al III-lea Sinod Ecumenic, care a început cu adunarea a 197 de episcopi, dar s-a mărit pe parcursul lucrărilor cu părinți învățați care au tot continuată să vină. 

Nestorie care, spera să scape de condamnarea de la Roma, a insistat pentru întrunirea sinodului și a fost special invitat de trei ori a refuzat, în cele din urmă, să participe.

La final toți părinții adunați la lucrări au stabilit fără echivoc faptul că în Iisus Hristos este "Dumnezeu adevărat și om adevărat", că ele două firi sunt unite în persoana Lui unică, în chip nedespărţit şi neîmpărţit, neamestecate şi neschimbate. Din această cauză, Sfinții Părinți au stabilit că Fecioara Maria este cu adevărat Maica lui Dumnezeu și i se poate spune fără a greși Născătoare de Dumnezeu, adică Theotokos.

Învățătura lui Nestorie a fost anatemizată.