Florica Ioniță, prima femeie parașutist din România, de după al Doilea Război Mondial. Astăzi împlinește 90 de ani

A rămas singură pe lume, dar a avut norocul anul acesta să-și sărbătorească ziua de naștere alături de mulți oameni de suflet. Florica Ioniță a împlinit 90 de ani și a fost înconjurată de oamenii pe care toată tinerețea i-a avut prin preajmă: comandați din aviație și parașutiști. Chiar și astronautul Dumitru Prunariu a venit să o felicite pe cea care a fost prima femeie parașutist din România, de după al Doilea Război Mondial.

I-a plăcut să-și trăiască viața la intensitate maximă, iar adrenalina era parte din ea. Florica Ioniță este prima femeie parașutist de după al Doilea Război Mondial. Și până la urmă a experimentat tot ce zboară.

Pe lângă parașută, aceasta a pilotat planorul, avionul și, în plus, le-a insuflat și altora pofta de a fi liberi pe cerul albastru. 

A fost instructor de zbor, dar și controlor de trafic aerian, astfel că putem spune cu certitudine că Florica Ioniță este un exemplu pentru noi toți. Din păcate, viața a fost de multe ori nedreaptă cu ea însă asta nu a împiedicat-o să continue.

La 17 ani a fost respinsă de la Școala de Pilotaj în urma unei erori medicale, iar la 83 de ani, când credea că va avea o bătrânețe liniștită, a fost executată silit, și și-a pierdut casa.

Acum, la cei 90 de ani, împliniți astăzi, 15 iulie, locuiește cu chirie într-o garsonieră. 1.000 de lei din pensia de 1.600 de lei pe care o are se duce către proprietar și cu restul încearcă să plătească utilitățile și să supraviețuiască.

A rămas singură pe lume: toți cei dragi au murit rând de rând. Dar a fost mereu o luptătoare. Povestea primei femei parașutist de după al Doilea Război Mondial a fost descoperită de cei de la Centrul pentru Seniori al Municipiului București (CSMB) și au făcut în așa fel încât o țară întreagă să afle despre ea.

Alexandra Dobre, directorul CSMB: ”Florica Ioniță este o lupătoare prin definiție”

”Este o bucurie pentru mine faptul că am reușit, alături de colegii mei, să o sărbătorim astăzi pe doamna Florica Ioniță, într-un cadru festiv, alături de prietenii cei mai apropiați. Ea a fost prima femeie parașutist a României, o luptătoare prin definiție, greu încercată de viață, dar mereu o învingătoare! Din păcate, doamna Ioniță se luptă cu cea mai cruntă boală- singurătatea, des întâlnită în rândul vârstincilor, motiv pentru care trebuie să-i aducem în prim-plan povestea de viață și să-i fim aproape cât mai mult posibil”, a declarat Alexandra Dobre, directorul CSMB.

Cu ochii în lacrimi, Florica a primit un tort, multe flori și o plachetă onorifică din partea primarului Capitalei, Gabriela Firea. De la ziua femeii, care a fost organizată la Mogoșoaia Lake View, nu au lipsit prietenii, foști piloți și colegi.

Florica Ioniță, felicitată de Dumitru Prunariu

Chiar celebrul Dumitru Orunariu a ținut să felicite pe prima femeie parașutist de după al Doilea Război Mondial. Florica s-a născut pe 15 iulie 1930 la Cotmeana, în judeţul Argeş, s-a mutat împreună cu părinţii şi sora sa, viitoare stewardesă, în Cadrilater, mai întâi la Bazargic, apoi la Kaliakra şi apoi la Bucureşti.

Într-o dimineaţă, în autobuzul care o ducea la şcoală, a văzut o fată îmbrăcată în uniformă de aviaţie şi, din acel moment a ştiut ce vrea să facă în viaţă.

Florina Ioniță: ”La 17 ani știam că vreau să mă fac aviator”

Primul pas în aviație l-am făcut la 17 ani. Am văzut o doamnă cu uniformă frumoasă și avea o poșetă de la aviația sanitară. Am văzut-o în mașina 37. Ea făcea parte din escadrila albă. Și atunci mi-am dat seama că vreau să devin pilot. Am început dintr-o dată să le spun profesoarelor mele că vreau să mă fac aviator”, povestește Florica Ioniță. În 1948, s-a înscris la Şcoala de Pilotaj pentru avioane cu motor, a absolvit cursurile teoretice cu instructorul Dumitru Domnișan, care spunea că este o ”a doua Smaranda Brăescu”, dar nu a fost admisă la zbor.

Tensiunea arterială a Floricăi era prea mică pentru cei 17 ani ai ei și pentru o așa meserie. A fost de fapt un imens ghinion: s-a dovedit că medicul avea tensiometrul stricat, dar era prea târziu.

Nu s-a lăsat și s-a înscris la Şcoala de Paraşutism Sportiv, pe care a absolvit-o în 1950 ca șefă de promoție. În același an, Florica și-a luat și brevetul de pilot de planor la Iași și toate categoriile aferente, iar doi ani mai târziu devenea instructor de zbor.

A absolvit Școala de Zbor cu Motor, obținând brevetul în 1951. În 1952 a revenit la București și a fost admisă la Școala de Instructor de Zbor de la Giulești, reușind apoi să se angajeze în serviciul de trafic al aviației sportive pe Aerodromul Chitila-Giulești ”Romeo Popescu”.

Florica Ioniță a făcut acrobații cu avianele și a sărit cu parașuta

Cinci ani mai târziu, după ce a reușit să execute întreaga gamă de acrobație aeriene în simplă comandă, Florica Ioniţă a participat în premieră la un miting de aviație, la Constanța: s-a aflat la manșa unui ZLIN-22 într-o formație exclusiv feminină, cu piloții Florica Bănciulescu-Slonețchi și Elisabeta Simu.

În același an, a executat singură un raid cu multe schimbări cap-compas pe ruta București-Bilciu-București-Mizil-Râmnicu Sărat-Buzău-Mizil-Ploiești-Titu-Bolintin-București.

Această performanță i-a asigurat locul mult-visat, acela de a se număra printre aviatoarele României. În februarie 1957, Florica Ioniță a mai realizat o performanță: a zburat cu un avion la care, în locul roților de la trenul de aterizare s-au montat schiuri!

Antrenamentul cu schiuri era foarte important pentru ca piloții să se poată orienta de sus și pe timp de iarnă și să învețe să aterizeze pe solul cu zăpadă și gheață.

Toate performanțele și rezultatele obținute  au făcut ca în doi ani să devină posesoare a brevetelor de parașutist, planorist și pilot de avion.

Determinarea, pasiunea, inteligența aveau să o recomande pentru un post-cheie, până atunci rezervat doar bărbaților: controlor de trafic aerian. Așa a putut să fie mereu lângă avioanele ei dragi și să se dedice pasiunii de-o viață.