FOTO Bărbatul obez mâncat de viu de şobolani, înmormântat cu bani primiţi pomană

Drama bărbatului de 250 de kilograme, care a zăcut câteva luni de zile aproape părăsit şi într-o suferinţă greu de imaginat pare să fi luat sfârşit în această lume. Constantin Boieţ locuia într-o mizerie cumplită, cu şobolanii roind în voie. Pentru a-l înmormânta, apropiaţii au primit ajutor de la autorităţi.

Trupul neînsufleţit al lui Constantin Boieţ a fost scos sâmbătă din Spitalul Judeţean Drobeta-Turnu-Severin şi dus la locuinţa sa din satul Costeşti, unde vecinii şi rudele i-au pregătit cele necesare pentru înhumare.

Săraci lipiţi pământului, apropiaţii bărbatului au cerut sprijinul unor oameni de bine, care să-i ajute pentru a-l înmormânta creştineşte pe bărbat. În urma apelului, viceprimarul oraşului Drobeta-Turnu-Severin, Marius Screciu s-a oferit să ajute familia cu o sumă de bani.

Reprezentaţii Primăriei Balta au asigurat de asemenea sicriul şi transportul trupului în localitatea de baştină a celui trecut la cele veşnice, dar şi o sumă de bani pentru înhumare.

O viaţă de coşmar

Constantin Boieţ a ajuns în noaptea de marţi spre miercuri în stare foarte gravă la Spitalul Judeţean de Urgenţe din Drobeta Turnu Severin cu multiple muşcături de şobolan pe suprafaţa corpului. Echipa de intervenţie de la SMURD din cadrul ISU „Drobeta" a rămas încremenită atunci când l-au ridicat pe bărbat să-l pună pe targă: în aşternut se aflau o mulţime de şobolani.

Din păcate, bietul omul a ajuns prea târziu la spital. A fost internat într-un salon la ATI, unde medicii au făcut tot ce este posibil din punct de vedere medical pentru acest pacient, însă adus în stare septică din cauza multiplelor leziuni externe şi cangrene de pe surprafaţa corupului, plăgi, excoriaţii, escare infectate, bărbatul a decedat miercuri după-amiază. Rudele de la Costeşti spun că acesta a refuzat cu încăpăţânare orice ajutor calificat, spunând că nu doreşte să-şi părăsească casa.

Condiţiile în care trăia acest om sunt inimaginabile, sunt parcă rupte dintr-un film horror. Îşi ducea zilele într-o mizerie cruntă, iar prin acoperişul casei afectat de un incendiu vedea cerul. Peste tot numai gunoaie, haine murdare, aşa că nu este de mirare că în aşternuturile sale au fost găsiţi şobolani. O vecină spune că în ultimele două săptămâni dormea jos pe podea fiindcă nu se mai putea urca în pat.

„Mai veneam noi, mătuşa lui o vedeam cum venea la el cu felii de brânză, cu mâncare, dar cu aceste ajutoare nu se poate trăi. Totuşi îi trebuia cineva numit să aibă grijă de el. Ori el a implicat şi pe unul şi pe altul şi neamuri multe şi s-a cam încurcat treaba", spune o vecină.

„Până în noiembrie a stat cu băiatul ei, l-a crescut de la 2 ani şi se mai descurca. Anul trecut le-a ars casa, primarul, consiliera de la noi au dat telefon, a venit SMURD-ul, au vrut să-l ducă la un azil, dar el nu a vrut, a refuzat. Nu pot să-mi dau seama de ce nu s-o fi dus. Eu am venit tot timpul, m-am certat cu ea (n.r. concubina) la telefon şi m-am rugat de ea să vină să-i mai facă curat, să-l mai ajute şi pe el. Venea copilul şi stătea cu el în mizeria asta. Şi i-am spus şi ei de atâtea ori: «mai fă şi tu curat odată!». Eu nu o condamn, dar sunt femeie bătrână şi spun realitatea. Ar fi putut domnule şi ea o dată să-i spele o pătură, chiar dacă erai despărţiţi. După Crăciun nu am putut veni nici eu că şi eu am problemele mele", povesteşte mătuşa lui Constantin Boieţ.

„Striga la mine de pe geam ca să-i dau o sticlă de apă. Îi aduceam, veneam şi cu câte o farfurie de mâncare la el", spune o altă vecină.

Fratele vitreg al bărbatului a fost cel care a sunat la salvare dându-şi seama că sunt ultimele sale clipe de viaţă.

„Noi nu locuiam împreună, iar ceea ce puteam să fac eu decât că să sun către servicii, nu a vrut, eu nu am nicio vină. A refuzat şi acum pe ultima sută de metri, nu vroia să meargă la spital. Eu am sunat la salvare, fiindcă nu puteam să las pur şi simplu un cadavru. El spunea nu şi nu şi nu. În ultima fază spunea doar să vină fiica sa", spune Cristian Lupşa.

Fata nu l-a mai văzut de un an

Una din fiicele sale spune că nu şi-a dat seama ce coşmar trăieşte tatăl său şi că nu a mai putut ajunge la el de aproape un an de zile: „Ultima dată l-am văzut în mai anul trecut, de atunci nu am mai fost la el că nu am putut, am născut, am o fetiţă de două luni. Când am plecat de la el nu era aşa mizerie, nu era în halul ăsta. Vorbeam cu el în fiecare zi, dar nu mi-a zis că are răni, că e bolnav, îmi spunea că este bine şi să mă duc pe la el, asta mi-a zis. Îmi reproşez că nu l-am convins să vină la mine, l-am rugat să vină şi nu a vrut. Mi-a spus că nu vine că stă la el acasă".

Şi primarul comunei Balta, Constantin Stoican, spune că bărbatul a refuzat categoric internarea într-un cămin.

„Dânsul a avut un certificat de handicap, a avut un însoţitor, pe soţia dânsului o perioadă de timp, după care s-au despărţit şi dânsul a făcut solicitare ca să renunţe la însoţitor şi să încaseze dânsul indemnizaţia de însoţitor. După care primea indemnizaţia, în jur de 1000 de lei pe lună. Am fost personal la el şi i-am prezentat o propunere de a fi trimis la un aşezământ social, dar a refuzat de fiecare dată, chiar domnul vice a fost acum două săptămâni cu aceeaşi propunere. Mi-a spus că mai bine mort decât să plece de acasă", a declarat Constantin Stoican.