Frizerul Craiovei Maxima, despre Craiova de ieri și azi

Frizeria Lido din Centrul Craiovei este luminată ca ziua, la ora șase dimineața, de reflectoare puternice. Se filmează o reclamă în oraș pentru clubul Universitatea Craiova. Mătuit de patina timpului, localul trăiește din nou momentele sale de glorie, stălucind ca o stea albă în aerul opac al zorilor și întorcând, chiar și pentru o secundă, ochii trecătorilor precum în vremurile bune. Un reportaj de Vadim Cușnarencu.

Betano.com - partenerul principal al echipei de fotbal Universitatea Craiova - a realizat un reportaj la Lido, pe care vi-l prezintă cu ocazia lansării noului Stadion Ion Oblemenco, de pe 10 noiembrie 2017.

„Protibendada” orașului se tundea la Lido, deschis în anul 1977. Jucătorii Craiovei Maxima veneau în majoritate la Lido și erau tunși de un singur om, Ionuț Pătroi (foto sus). ”Sunt frizer, nu hair stylist”, ne spune acesta privind de la etajul salonului, cu un ochi critic ca de pictor,  încercările unui actor care mimează dificila operațiune de a rade cu un brici adevărat, din anii '80. E greu să razi pe cineva, nu e un joc pe tabletă.

Domnul Pătroi i-a tuns și ras pe mulți dintre jucătorii mari de la Craiova Maxima. „Pe vremea aceea, echipa națională era făcută din opt, nouă, zece jucători de la Craiova. Mulți dintre ei veneau aici, salonul atunci era frumos. Acum nu ne mai calcă pragul jucătorii mari de pe vremuri. Nu apucam să iau loc pe scaun de când începeam munca și până plecam, era plin încă de dimineață, de la ora deschiderii, găseam oamenii în fața ușii de la ora 6!”.

Acum asta se mai întâmplă asta doar la lansarea noului model de iPhone sau la precomenzile pentru mașinile Tesla Model 3.

„Salariu de inginer”

Continuă povestea. „În ziua de azi, orașul este împânzit de frizerii și nu mai e așa multă lume la Lido. La acea vreme când ziceai că mergi la Lido însemna că mergi la cel mai tare salon. Bacșișul și câștigul?”. Dă din umeri, încurcat, nu vrea să spună, dar o face totuși cu diplomație, trecând destul de greu peste umilința economiei de piață și de viață. ”Banii mei din anii '70 și '80 atingeau salariul unui inginer, mergea foarte bine. Acum mi-e jenă să vă spun cât câștig, supraviețuim sau ne menținem”.

„Silviu Lung s-a ridicat în picioare să răspundă”

Îmi închipui o scenă cu Leo Messi tunzându-se la o frizerie centrală din Barcelona și îmi dau seama că în ziua de azi așa ceva e imposibil. S-au schimbat vedetele din sport sau oamenii în general? Vreau să știu cum era când se tundeau jucătorii Craiovei Maxima la Lido și cum erau priviți de clienții normali.

„Silviu Lung era unul dintre jucătorii care veneau aici. Mi-a rămas în cap și m-a impresionat, era cunoscut vă dați seama, l-a întrebat cineva ceva și s-a ridicat în picioare să îi răspundă. Ce respect! Mai veneau Costică Ștefănescu,  fundaș central, era ca zidul, nu degeaba a fost pus căpitan, toată lumea îl aprecia. Mai veneau Balaci, Cărțu și alții”.

Ștefănescu a ales să se sinucidă în anul 2013, s-a aruncat de la etajul spitalului în care era internat cu diagnostic de cancer pulmorar.

Stilul de tuns? „Păr mare, cu chică la spate, păr peste ureche la jumătatea urechii să se vadă lobul.”  Care e stilul acum? „La zero”. (râde)

„Fotbaliștii nu prea aveau bani, erau angajați fictiv”

Vedetele din ziua de astăzi plătesc sute de euro pentru o tunsoare, iar un „hair stylist” cate te ciufulește la parterul blocului îți ia și sute de lei. Dar atunci? „Fotbaliștii de atunci nu prea aveau bani, dar erau iubiți încât erai în stare să îi faci și gratis. Fotbaliștii erau angajați fictiv la diverse întreprinderi, semnau acolo doar ca să ia salariul, jucau pe ambiție, așa numita ambiție oltenească. În ziua de astăzi banul contează, așa merg lucrurile, și este bine că la Craiova vin bani de la sponsorul echipei - Betano”.

„Alergau pe stradă cu saci de nisip la picioare”

Nu ia mult timp să aflu și secretul marii performanțe de la Craiova Maxima. „Craiova s-a ridiat după ce Titi Teașcă a făcut cu jucătorii condiție fizică. Le lega saci de nisip la picioare și le punea rucsacul în spate. Alergau așa până sus la tribună sau de la parc la Lunca. Teașcă îi supraveghea atent, mergea în spatele lor cu bicicleta dus și întors, cam șase kilometri”.

„Cu noul stadion de acum nu am mai fi rămas pe afară”

Ochii domnului Pătroi prind reflexii de metal atunci când este întrebat despre atmosfera de la Craiova din zilele marilor meciuri. „Craiova era cea mai iubită echipă în anii '80, cu cei mai mulți spectatori. Când echipa juca în deplasare în cupele europene se dădea zi liberă în oraș”.

„La meciul cu Benfica au venit fani de la Rapid și Timișoara, strigau <<Timișoara e cu voi>> pe străzi, Unirii era blocată, nu aveai pe unde să mergi. Dacă ar fi fost acest stadion nou ar fi încăput toată lumea. Cu noul stadion de acum nu am mai fi rămas pe afară. Am văzut noul stadion pe exterior și aștept să îl văd și pe interior”.

Craiova Maxima merge mai departe

Domnul Ionuț Pătroi coboară de la etaj către parterul Lido. S-a terminat de filmat și reclama. Își îmbracă halatul alb, cu mâneci lungi, își aranjează cămașa și cravata. „Trebuie să fii prezentabil. Am tuns la cămașă și cravată și așa voi tunde mereu”.

În anii '70-'80, frizeria lucra la capacitate maximă, erau doisprezece lucrători pe șase scaune, în prezent mai lucrează șase oameni pe patru scaune. Lampadarele lungi cu care fusese inaugurată frizeria nu mai sunt, în locul lor luminează rece niște neoane fără mască de protecție. Din salonul de atunci, astăzi au rămas la fel doar scaunele. Și marmura albă, elegantă, atemporală, de pe jos. Scara, altădată îmbrăcată într-un covor roșu, este placată acum cu o gresie ieftină „bob de orez” de la Dedeman.

Domnul Ionuț Pătroi tunde mai departe de la puști de liceu până la pensionari. Jucătorii Craiovei Maxima nu mai calcă pe acolo, dar ei poartă încă prin păr, fără să mai știe, degetele sale. Firul tuns perfect a avut și el un mic aport la golurile marcate cu capul de Craiova Maxima.