Frustrarea unui donator de plasmă. De câte piedici s-a lovit un om care a vrut să facă o faptă bună
De ce nu se prea donează plasmă în România? Ne spune Paul Barbu, jurnalist ziare.com, care a încercat și el să facă o faptă bună. Piedicile apărute în cale sunt parcă făcute să descurajeze acest proces.
„După ce am scăpat de infecția cu COVID-19, am hotărât să merg să donez plasmă convalescentă. Numai că aici sistemul mi-a dat prima palmă de trezire la realitate”, își începe Paul povestea. S-a informat, a sunat la Centrul de Transfuzii și s-a programat. I s-a cerut să aducă dovada că a avut Covid-19, dar i s-a spus că „ar ajuta și un test de anticorpi”. Test care costă între 130 și 150 de lei. "Există alternativa”, îi spune doamna de la telefon. „Sunați la Medlife pentru că există un program prin care dacă donați plasmă, testul vă este făcut gratuit". Paul a sunat, a obținut două numere de telefon, dar nu i-a răspuns nimeni. Astfel, și-a achiziționat singur testele online și le-a făcut.
Oamenii nu donează din lipsă de informare și din frustrare
„Cu două zile înainte de donare am respectat toate regulile impuse: fără consum de alcool, fără mâncăruri grase, efort minim și somn suficient, cât să fiu odihnit pentru procedură”, povestește Paul. În ziua cu pricina, cu actele în buzunar, a plecat spre Centrul de Transfuzie Sanguină din Capitală. Jurnalistul descrie imaginea dezolantă a clădirii, cozile, ghișeele pe la care a trecut și hârtiile pe care le-a completat. După părerea lui, oamenii nu donează din comoditate, din nepăsare sau din teamă. Ci din lipsă de informare și din frustrare. După ce treci prin tot acest proces, „în momentul în care ajungi la medic, dacă nu ai un nivel prea mare de anticorpi, ești trimis înapoi acasă pentru a aștepta să mai crească. Altfel, plasma recoltată e aproape inutilă. Doctorii ne spun că mulți renunță la a mai veni pentru că apare frustrarea că au fost refuzați, că nimeni nu le-a explicat de la început care sunt nivelurile de anticorpi ideali, pentru a nu te mai plimba pe drumuri”.