Hotelul în care Mihai Eminescu a stat în 1882 la mare își caută proprietar

La sfârșitul secolului al XIX-lea în Constanța, orașul în care legendarul Ovidiu fusese cândva exilat pe malul Pontului Euxin, existau doar două hoteluri care puteau găzdui turiști. Unul se numea Hotel Carol, celălalt Hotelul d’Angleterre. Acesta din urmă este eroul povestirii noastre. Este de presupus că a fost construit prin anii 1880. Primele informaţii documentare legate de acest hotel datează din anul 1882, atunci când Mihai Eminescu, aflat cine știe cum în vizită pe malul Mării Negre, era găzduit într-o cămăruţă de la mansarda stabilimentului.

Poetul nostru național avea să stea zece zile la Marea Neagră, timp în care i-a scris trei scrisori iubitei sale, Veronica Micle. Iată un citat din una dintre aceste epistole de la malul mării: “... Şed într-o mansardă şi privirea mi-e deschisă din două părţi asupra mării, pe care aş vrea să plutesc cu tine. Dar aceasta nefiind cu putinţă, te sărut cu dulce, draga mea Veronică, şi rămân al tău Eminescu.” Scrisoarea este datată Constanța, 16 iunie 1882. 

Hotelul care l-a găzduit pe Eminescu e astăzi scos la licitație de către cei de la Artmark Historical Estate. Prețul de pronire este de 1.975.000 de euro, iar estimările variază între 2.000.000 și 2.400.000 de euro.

Marele salon al Hôtel d’Angleterre, frapant prin strălucire şi eleganţă, găzduia baluri caritabile şi banchete oficiale la care participau personalităţi ale oraşului. Epoca sa romantică nu va dura însă prea mult. Fiindcă hotelul este demolat după anul 1903. Locaţia sa este însă consemnată într-o harta din 1903 elaborată de Union Elektrisitas - Geselschaft din Berlin, din dispoziţia lui Moses Schwartz. Acesta a preconizat posibilitatea de a redeschide fostul hotel Hôtel d’Angleterre sub un alt nume, într-un local nou ridicat, dar pe vechea locaţie care prezenta multe avantaje din punct de vedere al amplasamentului. 

Pe locul vechiului hotel ridicat în anii 1880 avea să fie proiectat şi construit începând cu data de 1 iunie 1906 Hotelul Regina. De data aceasta ca proprietar al hotelului figurează în documente un anume Theiler. Lucrările de construcţie au fost urmărite atent de arhitectul Daniel Renard. Hotelul avea subsol, parter, două etaje şi mansardă.

Locaţia dispunea de 21 de camere fiecare cu baie proprie. Suprafaţa totală era de 1.650 mp şi avea spre folosinţă un teren propriu de 935 mp. Elegant si cu o frumoasa grădină de vară, hotelul a constituit locul predilect pentru banchetele regale. Clădirea este realizata în stil eclectic, cu elemente predominante de Art Nouveau şi structură neoclasică a faţadei principale. Nu se cunoaşte cu certitudine arhitectul edificiului, dar este posibil ca acesta să fi fost Emil Goue, care a practicat în Constanţa în acea perioadă, ridicând mai multe clădiri, una dintre cele mai notabile fiind hotelul Palace.

Istoria unui hotel prin care au bântuit și fantome

Reputatul cercetător architect Radu Cornescu afirmă însă că localul a fost realizat de către arhitectul Daniel Renard care a ridicat şi cazinoul constănţean. Construcţia a fost dată în folosinţă la 18 ianuarie 1909 şi a fost cumpărată imediat după inaugurare de Moses Schwartz, un mai vechi antreprenor al hotelului, iar ulterior a intrat în proprietatea fraţilor Târpa. Hotelul Regina a devenit în scurt timp un loc de întâlnire al intelectualilor. În 1909 aici a luat fiinţă o societate intitulată „Cercul farmaceutic” şi o alta numită „Cercul de litere, arte şi sport”. Saloanele hotelului găzduiau frecvent întâlniri ale politicienilor, cum ar fi cea dintre membrii Comitetului Executiv al Partidului Conservator-Democrat din Constanţa şi Take Ionescu, şeful partidului. Viaţa mondenă avea un nou local unde a se putea manifesta în începutul efervescenţei sale. Pe lângă frecventele banchete aveau loc aici şezători culturale organizate de Societatea Junimea Macedo-Română din Constanţa. Pe 17 şi 18 iulie 1925, ziarele „Dobrogea Jună” şi „Dacia” anunţau renovarea completă a Hotelului Regina: „Băi, instalaţiuni de apă caldă şi rece în fiecare cameră, calorifer, electricitate, telefon. Se închiriază camere fără pensiune”. Scriitorul Petru Vulcan amintea, în ziarul „Dobrogea Jună”, că, în 1944, hotelul îi aparţine lui Toma I. Târpă, care îl închiriază lui C. Niculescu. 

În epoca interbelică se zvonise că hotelul este bântuit de fantoma unuia dintre proprietarii săi, care ar fi murit între pereții acestuia și care nu reușise să-și găsească liniștea de veci.

Mai târziu, în perioada comunistă, Hotelul Regina a primit denumirea Intim, aşa cum este cunoscut şi acum constănţenilor. După 1949 clădirea a intrat in patrimoniul Partidului Comunist. După o renovare produsă în anii 1970 hotelul a reintrat în circuitul turistic. După anii 1990 edificiul a fost revendicat de moştenitorii fostului proprietar şi câştigat în instanţă.

Hotelul Intim este în prezent în afara circuitului turistic. El are 31 de camere și 26 de băi, având subsol, parter, două etaje și mezanin. Viitorul proprietar are șanse mari să poată restaura clădirea cu fonduri europene prin Programul Operațional Regional 2014 – 2020.