Îi apune steaua lui Raed Arafat? Luminile și umbrele „Tătucului SMURD”

Raed Arafat (52 de ani) este român cu acte în regulă de nici două decenii. Mai deține însă și cetățenia iordaniană. Născut în orașul palestinian Nablus, el e cel mai mare dintre cei trei băiați ai familiei lui de Dawoud Arafat, inginer de meserie și întreprinzător în timpul liber, proprietar al unui magazin de produse electronice. Mama sa, Tharwat, era fiica unor farmaciști din capitala Sirie, Damasc. Numele său de familie l-a plasat deseori în compania fostului lider palestinian, Yasser Arafat, dar niciodată, absolut niciodată Raed Arafat nu a lăsat să se înțeleagă că între ei ar exista vreo legătură de rudenie, fie ea și îndepărtată. La 17 ani, Raed e trimis la Damasc să studieze medicina (nu e exclus ca el să fii moștenit această pasiune din partea mamei sau a rudelor ei), deși tatăl a făcut eforturi susținute pentru a-l determina să urmeze calea ingineriei.

A acceptat cererea fiului său de a pleca la studii în România (Raed era nemulțumit de maniera de predare a medicinei în Siria) cu singura condiție ca fiul său să opteze pentru Politehnică. O dată ajuns în România Raed Arafat și-a schimbat opțiunea și a ales să studieze medicina la Cluj-Napoca. Tatălui nu i-a picat bine vestea, dar în cele din urmă i-a dat credit fiului. N-a mai apucat să-și vadă băiatul doctor, întrucât a murit în 1988. În același an, Raed a picat un examen și deși ar fi putut opta pentru varianta de a-și cumpăra examenul a preferat să repete anul. Unul dintre profesorii săi, medicul chirurg Aurel Kaufmann, i-a spus ceva ce nu a uitat nici până azi: ”Niciodată nu știi la ce-ți folosește repetarea unui an în medicină”. Din acea clipă și până la absolvire Arafat petrecea și zece ore pe zi în clinica de chirurgie, de era nevoie. Dacă ar fi ales să plătească peste 1.000 de dolari americani în 1988 ar fi părăsit România. Destinul a dorit însă ca istoria personală a lui Raed Arafat să se intersecteze cu cea a României. Fiindcă evenimentele din decembrie 1989 l-au surprins tot la Cluj-Napoca. Era deja medic rezident și făcuse o cerere de continuare a studiilor în Franța. S-a prezentat chiar în ziua de 22 decembrie 1988 la sediul Ambulanței din Cluj, ca voluntar. A fost repede trimis acasă, românii trăind chiar în acele zile psihoza ”teroriștilor arabi” care luptau pentru menținerea dictaturii ceaușiste. A ratat și șansa continuării studiilor în Franța, așa că tânărul nostru medic a ales să continue în România, fiind trimis în 1991 la Tg. Mureș. Era medic rezident cu specializarea anestezie – terapie intensivă.

A fost sedus de medicina de urgență încă din tinerețe

În acest moment al poveștii noastre trebuie subliniate apăsat două lucruri. Primul, și cel mai important, constă în faptul că Raed Arafat a fost atras parcă dintotdeauna de medicina de urgență, devenind cu timpul un ”fanatic” susținător al acestei ramuri medicale. Iar asta se întâmpla într-o perioadă în care pentru români așa ceva nici nu era de neconceput, o veritabilă Fata Morgana. Al doilea: Raed Arafat are o relație specială cu presa românească de cel puțin 25 de ani. Totul a început când pe străzile orașului de pe Mureș și-a făcut apariția un Opel Kadett transformat în ambulanță. Adică cu girofar, stație radio, defibrilator și trusă de primă intervenție.

Totul fusese cumpărat de Arafat din Germania la mâna a doua, dar în raport cu ceea ce avea în dotare Ambulanța, era mai mult decât revoluționar. Tînărul medic arab se strecura la toate accidentele din zonă și reușea să ajungă în timp record la locul accidentului. Presa nu avea cum să rateze o asemenea mană cerească, în timp ce localnicii l-au adoptat repede. I-au spus simplu - ”Arafatul”. Nu și-a pus nimeni întrebări de genul, sau dacă și-au pus le-au abandonat cu rapiditate: ”Cum a reușit omul ăsta să aibă mașină cu girofar? Și cum de i se permite să circule?” (dar la ce legislație și la cât respect față de ea exista nu ar trebui să mire pe nimeni) sau ”De ce face ceea ce face?”. Cert este că ”microbul Raed Arafat” s-a răspândit repede în oraș.

Ne-o confirmă medicul Cristian Boeriu, la acea dată student în anul IV la Medicină, în prezent conferențiar universitar al Facultății de Medicină din Tg. Mureș și șeful SMURD pentru Regiunea a Șaptea (regiune ce include județele Mureș, Alba, Sibiu, Harghita, Covasna și Brașov). ”Pur și simplu a început să se răspândească prin lumea noastră studențească, a mediciniștilor, moda de a ieși ca voluntari împreună cu Raed Arafat. În mai puțin de 100 de zile de când a adus acea mașină în oraș lista cuprindea peste 100 de voluntari”, își începe Cristian Boeriu propria poveste.

El însuși nu era deloc convins de farmecul  medicinei de urgență și nici cele câteva ”gărzi voluntare” nu reușiseră să-l determine s-o îmbrățișeze: ”Am decis să mai merg o singură dată, apoi s-o abandonez. Viața a vrut însă ca în acea ultimă ieșire să-l am partener chiar pe Raed Arafat, ceea ce nu mi se mai întâmplase. Și am avut de lucru ca niciodată. Am fost la 15 sau 16 incidente. Într-o singură tură. Dar acea zi mi-a schimbat viața!”. Își amintește și azi cum Arafat răspundea apelurilor primite pe lungimile de urgență: Era Crucea Roșie! După alte trei sau patru luni Raed Arafat reușește să primească ca donație o ambulanță Volkswagen din partea Crucii Roșii Germane. ”Nu mai văzusem nici unul dintre noi așa ceva. Acum conștientizez că era o vechitură, dar ce vechitură în raport cu întregul nostru parc auto de la Salvare. Ca să nu mai vorbesc despre dotările medicale!!!”. Același Cristian Boeriu trece în revistă un alt obicei pe care Raed Arafat avea să-l nască în oraș: în fiecare joi seara, de la ora 20.00, în amfiteatrul Spitalului Județean, erau trecute în reviste cele mai importante cazuri cu care se confruntaseră în săptămâna încheiată. Ce se făcuse, cum se făcuse, dacă se strecuraseră greșeli?

Un an mai târziu, își amintește același Cristian Boeriu, salvarea de intervenție la urgență a început să fie parcată în curtea celor de la Pompieri: ”Nici eu, nici alții nu eram pregătiți pentru așa ceva. De ce stătea acea Salvare la Pompieri. Păi, ăștia se ocupă cu stingerea focului, nu cu primul ajutor, nu?!”. Mentalitățile erau încă departe de a fi schimbate. Cristian Boeriu a terminat Medicina în 1993, dar sub influența lui Raed Arafat și-a făcut și stagiatura, și rezidențiatul sub drapelul SMURD, al cărui angajat cu acte în regulă a devenit din 1999.

Cristian Boeriu e probabil unul dintre puținii români care-l știu foarte bine pe Raed Arafat.  Ne declară ritos două lucruri despre acesta: ”Nu l-am auzit în viața mea gândind cu voce tare sau vorbind de rău pe cineva. Nici nu contează despre cine ar fi vorba, că-i un coleg, că-i un pacient. Ne certa și ne ceartă și azi la fel de vehement dacă ne aude că bârfim sau dacă aude despre comentarii rasiste adresate unei persoane, indiferent de naționalitaea conlocuitoare căreia îi aparține. Al doilea – nu l-am văzut o dată să facă un lucru în afara sau la limita legii. Mă credeți ori nu, vă spun deschis: e un tip tare, tare integru”.

Are însă și un adaos: ”În ultimele luni, l-am văzut mai îmbătrânit de toate porcăriile care i s-au pus în cârcă. Repet, îmbătrânit, dar nu schimbat!”. Îl întreb pe medicul Cristian Boeriu dacă nu crede că Raed Arafat nu ar fi trebuit să se arate mai solidar cu cei din ISU București după consumarea evenimentelor din ”Colectiv”. ”Nu știu ce să vă răspund. Nu fiindcă nu-mi găsesc cuvintele, ci fiindcă n-am fost în mijlocul evenimentelor și nu am imaginea de ansamblu. Deși știu că sunt subiectiv, pot adăuga doar atât: nu și-a abandonat colegii. Cei mai mulți dintre colegii săi știu acest lucru. Pe de altă parte, e frustrant și pentru noi, ceilalți, să asiști de pe margine cum e lovit din multe părți. Raed Arafat nu are nevoie de un avocat. Și el, și noi știm că au existat și decizii greșite, că în meseria asta aproape totul trebuie permanent îmbunătățit, dar categoric, nu s-a schimbat”.

”Raed Arafat nu și-a atins încă propriul nivel de incompetență”

Schimb cursul, ba chiar tonul discuției, și-l întreb frontal pe Cristian Boeriu dacă nu cumva Raed Arafat a ajuns în faza în care e practic consumat de ”copilul” căruia i-a dat viață acum 25 de ani. Dar Boeriu îmi tratează ”întrebarea” ca pe un ”banal accident” și nu ezită în răspuns: ”Raed Arafat nu a ajuns în faza de a fi înghițit de proiectul său de suflet. Vă spun răspicat că nu și-a atins propriul nivel de incompentență. Sistemul mai are nevoie de el. El știe ce mai e de făcut și o va face atât timp cât va lupta pentru asta”.

După Cristian Boeriu nu există în acest moment în România un alt om capabil să conducă Inspectoratul de Situații de Urgență. ”Mă întrebați dacă va pleca? A răspuns chiar el. Dacă i se va cere, va pleca. Dar să ne ferească Dumnezeu de o problemă majoră fiindcă nu cred că avem încă pe acela care să-i facă concurența, pe cel care să-și asume decizii grave, pe vreme de mobilizare de mari resurse la nivel local sau național. Arafat a dovedit că știe ce face”.        

Tot el continuă: ”Raed Arafat și-a dedicat viața acestui serviciu. Nimeni altcineva dintre noi nu a făcut-o. Cred cu tărie ceea ce vă voi spune în continuare. Și anume că nici chiar Raed Arafat nu și-a imaginat la momentul zero nivelul la care SMURD a ajuns azi, după cum mai cred că nici el nu știe cum va ieși din sistem. N-o va face însă învins. De ce? Fiindcă e unul dintre acei oameni care atunci când se apucă de treabă o duce până la capăt. Și nu oricum! Vă spun: are și azi o grămadă de variante, de posibilități de a pleca, de a duce un altfel de viață, fără bătăi de cap. De ce nu o face? Simplu, fiindcă nu va abandona până la ultimul cartuș. E vorba despre viața lui. Și cine își bate joc de viața lui?!”.

Există desigur și opinii contrare celor exprimate de Cristian Boeriu la adresa lui Raed Arafat. Jurnalistul Robert Turcescu, spre exemplu, crede de vreo doi ani în demisia lui Raed Arafat. Și depune eforturi destul de susținute pe această temă, în unele dintre emisiunile de televiziune, clasice sau online, la care participă sau în diverse postări de pe blogul său. Mai mult, același Turcescu l-a acuzat că ar face afaceri controversate în cazul achiziției unor ambulanțe, după cum, la scurt timp după producerea incendiului de la ”Colectiv”, același Robert Turcescu l-a acuzat că există cadavre ținute ascunse de autorități. Până azi însă nici una dintre acuzațiile aduse nu au fost confirmate de autoritățile abilitate ale statului și împoriva lui Raed Arafat nu a fost deschis nici un dosar de urmărire penală.  

Un alt adversar de temut al lui Raed Arafat e fostul președinte al României, Traian Băsescu. În toamna anului trecut, la mai puțin de o lună de la consumarea tragicelor evenimente din Clubul bucureștean ”Colectiv”, soldate până azi cu 64 de morți și peste 130 de răniți, ex-președintele Traian Băsescu l-a acuzat public pe ”părintele” SMURD că este „un etatist convins”. Ba mai mult, i-a indicat să plece din funcţie dacă nu-şi schimbă mentalitatea, deoarece comportamentul lui ar afecta sistemul de urgenţă. Același Traian Băsescu ”deschisese focul” împotriva lui Arafat și în decembrie 2011 și în ianuarie 2012, acuzându-l că se opune reformei Sănătății. Arafat se opusese și o face și azi ideii de privatizare a sistemului de medicină de urgență. Pe singurul considerent, însă perfect adevărat, că nu trebuie schimbat ceva ce funcționează bine în România. Deși Arafat și-a prezentat demisia la acea oră ministrului Sănătății, impresia generală a fost aceea că cel ieșit șifonat din confruntare a fost Traian Băsescu, adică cel care nu prea a pierdut multe bătălii politice până azi. Suntem în aprilie 2016 și realitatea ne arată că privatizarea încă nu s-a produs în medicina de urgență.

Accidentele grave ale ultimilor doi i-au zguduit lui Raed Arafat percepția publică

Ceva s-a schimbat totuși! Au existat cel puțin trei incidente majore în ultimii doi ani care i-au clătinat serios soclul statuii competenței profesionale a lui Raed Arafat. E vorba despre accidentul aviatic din Munții Apuseni, din ianuarie 2014, soldat cu doi morți și cinci răniți, cel de pe Lacul Siutghiol, din Constanța, în care a fost implicat un elicopter SMURD și în care au pierit în decembrie 2014 patru oameni și cel din octombrie 2015, din clubul bucureștean ”Colectiv”. Acesta din urmă e cel mai grav din istoria postdecembristă a României. În toate aceste cazuri au existat majore tentative de manipulare a informației reale, demontate, cele mai multe dintre ele, de presă sau chiar de Raed Arafat.

În egală măsură există încă întrebări pertinente cărora nu li s-au găsit răspunsuri pe măsură, cum ar fi spre exemplu, absența unei bărci pneumatice în dotarea trupelor de intervenție, în prima fază a intervenției pe Lacul Siutghiol, deși era evidentă necesitatea acesteia, dar și maniera greoaie în care s-a reacționat și lipsa de personal și de exerciții de urgență, reflectată de Raportul Corpului de Control al Guvernului în cazul tragic al Clubului ”Colectiv”.    

Așadar, ce ne facem cu ”Arafatul”? Îi vom da în continuare creditul nostru, cerându-i însă să repare găurile din mers, după specificul național, sau a venit timpul unui român neaoș în fruntea Inspectoratului pentru Situații de Urgență? Unul dintre cei chemați să dea un răspuns direct e actualul premier Dacian Cioloș, care nu pare deloc încântat de varianta unui divorț de Raed Arafat. Așadar, pare că vom continua să ne punem credința în Arafat, cel care medicul Cristian Boeriu spune că nu l-a văzut niciodată ”să se roage nici asemenea unui musulman, nici asemenea unui creștin”. ”Dar care are o credință teribilă în el și oamenii din jurul lui și pe care o folosește mai ales în situațiile disperate!”.