În atenţia administratorilor de bloc! Înfloreşte o «afacere» murdară în Bucureşti

Totuşi, pentru concretizarea acestei „afaceri", „întreprizătorul" sau „comisionerul", aşa cum se autointitulează escrocul, are nevoie de ajutorul unei persoane dintr-un asociaţie de proprietari (de un complice), iar el trebuie să ajungă la destinaţie la o anumită oră...

Cum demarează afacerea:

1.Întreprinzătorul adună date precise despre administratorul blocului, omul care face încasări, deci teoretic, acesta trebuie să aibă bani. După aceea, „Întreprinzătorul" află de la un prieten sau de la „Un om de bine" din bloc, cum îl cheamă pe „administrator sau pe casier şi când poate fi găsit acasă, după programul de încasări.

2. Pasul doi: „Întreprinzătorul" se interesează cine este preşedintele blocului şi când lipseşte acesta de acasă. Dacă administratorul este în relaţii bune cu preşedintele, „afacerea" se rezolvă foarte repede.

3. „ Omul cu bani" se trezeşte la uşă cu un tânăr bine îmbrăcat, amabil, care ţine în braţe un pachet şi i se adresează sigur de sine: „Îmi cer scuze de deranj, m-a trimis dl (dna) preşedinte să vă aduc acest pachet. Dânsa ( dânsul) vă roagă să-l primiţi, iar când se întoarce de la serviciu vine să-l ia. Luat prin surprindere, administratorul îi mulţumeşte „comisionerului" pentru amabilitate; mai mult, administratorul nu se îndoieşte nicio clipă că persoana pentru care face acest „serviciu", habar nu are că va primi un pachet.

4. Acum urmează momentul critic: „Întreprinzătorul" se adresează administratorului la fel de amabil şi de convingător : „ Ştiţi, vreau să dau un telefon şi să-i comunic dlui ( dnei) preşedinte că am rezolvat problema". Scoate din buzunar telefonul mobil, formează un număr şi vorbeşte cu presupusul său client : „Am rezolvat problema; d-nul ( după caz, d-na) administrator a primit pachetul şi vi-l dă când veniţi acasă. Eu voi veni mâine să iau banii; vă rog să-i lăsaţi aici, să nu mai faceţi dvs un drum la firma mea".

La capătul firului se aude o voce; „comisionerul" face o pauză, apoi i se adresează din nou administratorului: „Auziţi ce spune dl (dna) preşedinte: poate aveţi bani şi puteţi plăti dvs, pentru că vă restituie suma când vine". Dornic să-şi ajute prietenul, naivul administrator îi dă banii escrocului ( iar sumele variază între 800 lei şi 600 lei). Din păcate, banii daţi escrocului nu sunt luaţi din gestiunea blocului, ci din leafa sau din pensia administratorului. „Comisionerul" pleacă mulţumindu-i administratorului pentru înţelegere, pentru că l-a scutit să mai facă un drum.

Ce urmează?

Când vine preşedintele află cu stupoare că a primit un pachet pentru care trebuie să plătească o sumă de 600 lei sau 800lei. Fireşte, între cei doi-administrator şi preşedinte are loc un dialog presărat cu semne de întrebare: „De ce nu m-ai informat la telefon când spunea că vorbeşte cu mine; cum ai dat atâţea bani-o parte bună din salariul tău şi restul, din pensia mamei tale?"

În final, se deschide pachetul: într-o cutie de carton este pus un aparat de radio pentru autoturism, vechi, dar lustruit bine, aparat care valorează cel mult 100 lei.

Dacă victima acestei esxcrocherii este mai curajoasă anunţă poliţia, ducând şi cadoul la secţia de poliţie de care aparţine; alţi păgubaşi se ruşinează că au fost atât de naivi şi preferă să suporte paguba. Cazul prezentat nu este singular; astfel de scenarii se comentează în metrou, în staţiile de autobuz, iar taximetriştii sunt surse bune de informare privind „afacerea" care se tot extinde. De un an, după multe investigaţii, poliţia (SPCEP Sector 1, biroul nr.4 )încă nu a descoperit „întreprinzătorul".